Cartea veche, ajunsa rara, cartea noua, de negasit in librarii, manuale scolare, carti de specialitate, carti instrainate din lipsa de bani, toate stau frumos aliniate, cu cotoarele la vedere, in rafturile anticariatelor, care nu au pierit, ci chiar au inflorit in economia de piata, netimorate de Internet. Am trecut prin cateva dintre cele bucurestene spre a lua pulsul comertului cu cartea, care, daca e intens, innobileaza tara unde se desfasoara.
Preturile sunt stabilite de piata
Cel mai intalnit anticariat in drumurile bucurestenilor sau ale celor care calatoresc la Bucuresti pare a fi cel numit „Exlibris”, din pasajul Universitatii, adica din ceea ce localnicii numesc „Acvariul”. Sunt destui clienti aici, unii ca sa cumpere, altii ca sa vanda.
L-am abordat pe dl Corneliu Gosav, achizitioner de carte. Pana ce gaseste un coleg sa-i tina locul stam de vorba cu o doamna care asteapta la tejghea ca sa vanda cateva carti. „De ce le vindeti? Nu va pare rau dupa ele?” „Ba da, imi pare rau ca le vand, dar am urgent nevoie de bani ca sa-mi cumpar medicamente.” „Ati mai vandut aici?” „Da, dar cand am dispus de ceva bani, am si cumparat.”
Dl Gosav se intoarce. „Dupa ce criterii alegeti o carte pentru anticariat?” „Dupa ani de experienta, stim ce se vinde si ce nu. Pentru ceea ce se vinde mai bine platim si noi mai bine. Preturile sunt stabilite de piata. Daca o carte s-a reeditat de mai multe ori sau ne vin mai multe exemplare, scadem pretul. Daca a avut tirajul mic, daca s-a vandut foarte bine, cartea isi pastreaza pretul. Un alt criteriu este si starea de conservare. Daca are pagini lipsa, nu o primim.” „V-au venit si carti de patrimoniu?” „Pana acum nu. Dar colaboram cu un specialist. De altfel chiar legislatia actuala ne obliga sa colaboram.” „Ce studii trebuie sa aiba un anticar?” „Nu neaparat de filologie. Trebuie sa aiba cunostinte din domenii cat mai variate.”
Cine vinde, cine cumpara
Am mai aflat ca sunt zile cand vin in anticariat sute de clienti si zile cand vin mii. Vin oameni de toate categoriile. O parte impresionanta de cumparatori o constituie studentii si liceenii, care cauta carti de specialitate sau lecturi obligatorii. Printre cei care vin sa vanda carti se afla pensionari, care de obicei au nevoie de bani, cei care se muta dintr-o casa mare intr-una mai mica, cei care pleaca din tara, mostenitori de case cu carti etc. Altii cumpara de la anticariat si le revand.
Vor dura anticariatele? „Desigur. Un motiv e ca in urmatorii ani nu va creste nivelul de trai si oamenii vor citi carti vechi. Avem si carti care costa cateva milioane, pe care le cauta in general bibliofilii.”
Anticariate opace
Nu toate anticariatele sunt asa de primitoare si de transparente ca „Exlibris”. De pilda, la cel din coasta librariei de la Dalles morocanosul achizitioner ne-a spus ca numai patronul lui ne poate da informatii, care patron vine doar dupa-amiaza.
La anticariatul de langa libraria „Mihai Eminescu” achizitionerul, la fel de posomorat, desi nu avea nici un client in acel moment, ne-a spus ca ar fi bine sa venim in alta zi.
Dupa aceste triste experiente se isca firesc o intrebare: au unii anticari ceva de ascuns presei, implicit publicului?
Pentru bibliofili
Tot langa libraria „Mihai Eminescu” se afla si Anticariatul nr. 1, unde am fost primiti cu multa amabilitate de dna Monica Isac, foarte mandra de cartile pe care le are in grija, multe pentru bibliofili. „Nici vorba sa dispara anticariatele!”, ne incredinteaza dansa. „Din Evul Mediu si pana acum profesia noastra a rezistat destul de bine si va rezista mereu. Aici vin clienti de toate categoriile si varstele. Unii vand si cumpara altceva. Altii vand carti fiindca sunt singurele lucruri de valoare care le-au mai ramas. Pretul unei carti difera dupa vechime, stare, raritate. Pretul e mai mare daca exemplarul are un autograf, un exlibris, o legatura mai buna. Vin unii bibliofili si cumpara de la mine. Vin si straini, foarte multi francezi, care cumpara carti in limbi straine. Vin foarte multi tineri, mai ales studenti si elevi.”
Care carti nu sunt vandabile? „Cele ale autorilor demodati, lucrari neinsemnate, iesite din uz. S-a tot tiparit maculatura, de cand s-a inventat tiparul.”
Doamna Isac ne arata volume vechi, foarte valoroase, chiar de importanta nationala, cu gravuri. Cel mai ieftin costa 10.900.000 lei vechi, iar cel mai scump costa 23.980.000 lei vechi. „Din cauza TVA”, precizeaza dansa.
Anticariatele si internetul
Navigarea pe internet le da dreptate anticarilor: ca bransa lor va rezista si in epoca ultratehnicizanta. La rubrica „Anticariate” gasesti pe Internet anunturi cu privire la carti, liste cu anticariate bune, cu cele din Oradea, Cluj-Napoca, Baia Mare, bursa autografelor din anticariate si cate si mai cate.
Iata ce scrie „Guinevere” la rubrica respectiva: „Marturisesc ca iubesc la nebunie anticariatele si ca ori de cate ori mai gasesc un banut prin buzunare dau fuga sa-l dau pe carti. De obicei cutreier mai ales prin zona Universitatii (Bucuresti) iar cele din pasaj si cel de pe strada Doamnei sunt preferatele mele. Mi s-a intamplat sa gasesc adevarate bijuterii”.
