Anuntand intentia PSD de a depune o motiune de cenzura, dl Mircea Geoana a facut sa explodeze o bomba in cerul calm al verii noastre politice. O bomba pe care, intr-un fel sau altul, toata lumea o astepta. Guvernul Tariceanu II, prin definitie ostatic, se putea astepta la o asemenea capcana si, asa cum a spus dl Vosganian, trebuia sa fie pregatit pentru ea.
Numai ca declansarea acestei proceduri nu va clarifica incurcata situatie in care ne gasim. Poate ca dl Mircea Geoana nici nu vrea asa ceva. In acest caz, ne aflam in fata unei lovituri de biliard care va trimite bila rosie acolo unde nu te astepti.
Mai multi comentatori au scris deja ca, in masura in care este un pas catre alegeri parlamentare anticipate, motiunea nu va conveni multor parlamentari (unei majoritati dintre ei). Ea are sanse sa fie respinsa cu succes, cum a fost respinsa si absurda tentativa de demitere a presedintelui. Inca o data nasterea fagaduita se va transforma intr-un avort.
Dar ceea ce e de semnalat in primul rand este progresiva prefacere a strategilor PSD in mari maestri ai combinatiilor (precum celebrul Ostap Bender). si acest lucru nu e spre binele partidului intemeiat de dl Ion Iliescu.
Intr-adevar, acest partid si-a bazat popularitatea pe doua temeiuri. Cel dintai a fost simpatia maselor celor mai oropsite si mai speriate de perspectiva schimbarilor intrevazute dupa revolutie. Apoi, PSD reusise la un moment dat sa-si formeze in teritoriu aparate puternice, care controlau binisor un electorat destul de ascultator. Azi, aceste atuuri s-au tocit. Guvernarea Nastase a dovedit ca gestioneaza tara ca un guvern liberal, dar cu un coeficient de coruptie care intrecea chiar si rabdarea proverbiala a romanului. Intre timp, si mai ales dupa alegerile din 2004, aparatele locale ale PSD au inceput sa fie subminate de "tradari", de trecerea la Partidul Democrat a unei serii de activisti care s-au impus cu o anumita autoritate pe plan local.
PSD este din ce in ce mai putin credibil. Nu mai e un "partid al saracilor", nici o initiativa recenta, sau chiar ceva mai indepartata, nejustificand o asemenea reputatie. (Marirea pensiilor, asa zicand impinsa de la spate de PSD, se va face cu banii gestionati de guvernul liberal sau nu se va face deloc.) Dar nici un partid social-democrat modern (de tipul New Labour din Anglia) nu par sa ofere social-democratii. Poate ca partidul dispune de elemente care ar putea promova o astfel de politica, dar ele nu reusesc sa se impuna in acest "cuib al catelor" (iarasi un citat din expresiile lui Ostap Bender) care este nomenclatura pesedista.
Deocamdata, PSD este in situatia de a cauta tot felul de lovituri de teatru si manevre indirecte care, eventual, ar putea sa-l readuca la putere in formula parlamentara actuala. Cu alegeri anticipate sau fara, nu mai ramane mult timp din legislatura 2004-2008.
Sa vedem care ar fi combinatia posibila daca motiunea ar trece. Presupunand ca presedintele Basescu ar incredinta formarea guvernului unei coalitii PD-PSD, cei ce si-au pus speranta in capacitatea d-sale de a termina cu "sistemul ticalosit" ar fi definitiv dezamagiti. Ar fi cel mai sigur mijloc de a pune sub semnul indoielii realegerea actualului presedinte al Romaniei, care ramane pentru moment cu sanse foarte bune. Consilierul prezidential Cristian Preda a exclus numai partial o astfel de posibilitate, spunand ca dl Basescu nu va incredinta formarea guvernului dlui Geoana (dar nu a spus ca PSD nu poate intra la guvernare).
O coalitie PSD-PNL nu poate fi exclusa. Dar ea i-ar condamna definitiv la impopularitate pe national-liberali. Pana acum, ei guverneaza totusi singuri, cu tot santajul permanent la care sunt supusi. In coalitie cu PSD, chiar nimeni n-ar mai intelege ce sunt si ce vor liberalii. Simetric, nici cel mai binevoitor alegator n-ar mai pricepe ce vor si cine sunt social-democratii.
Am sustinut intotdeauna ca refacerea Aliantei DA ar fi o solutie buna pentru tara. Dar nu si pentru dnii Basescu si Tariceanu, care, fiecare din pozitia lui, au lucrat la daramarea aliantei. Pe de alta parte, nu stim cum s-ar mai putea reimpaca cele doua formatiuni dupa tot ce s-a petrecut.
Pana la urma, dar nu imediat, principiul ciobanesc "alba-i alba, neagra-i neagra" ar putea sa profite… cui? – Liberalilor si social-democratilor. Cei dintai ar trebui sa poata demonstra ca, dincolo de consideratiile aritmetice din Parlament, au totusi o doctrina politica clara si sunt gata s-o aplice. Cat despre social-democrati, daca vor avea curajul sa se reformeze si sa devina un autentic partid de stanga modern, ei vor atrage totusi pe multi.
Dar asta-i muzica viitorului. Prezentul imediat le este favorabil dlui Basescu si Partidului Democrat. In lipsa unei surprize, in 2009 cel mai tarziu, dl Basescu va avea un guvern democrat ascultator. Atunci el va putea sa demonstreze ca "Patria e poporul, si nu tagma jefuitorilor" (Tudor Vladimirescu). Daca nu o va demonstra, nu o sa fie bine, nici pentru d-sa, nici pentru PD. Iar tara se va indrepta sau spre partidele cu o doctrina clara (PNL sau un PSD complet reformat), aduse la zi, sau spre formule extremiste care vor ilustra exasperarea populatiei. si, fiindca nu cred in ghicitoare, prefer sa spun ca nu stiu ce se va intampla.
Ion Vianu este scriitor
