„Viata este un miracol”

In 2003, cand a realizat acest film, Emir Kusturica inca era "in forma". Desi lung cat o zi de post, "Viata e un miracol"/ "Zivot je cudo" are absolut  toate ingredientele realismului magic al cineastului, iar lungimile lui pot fi puse de un cinefil tolerant pe baza neputintei autorului de a intra cu foarfeca in bula de aer a acestuia, colorata si natanga. "Viata este un miracol" trimite sageti spre razboiul din fosta Iugoslavie, dar este  in esenta – o spune si titlul – o fabula  despre iubirea care uneste toate malurile sau – mai potrivit cu subiectul–, care leaga ca o cale ferata implacabila doua inimi straine. Paturi care zboara, o magarusa disperat amorezata care se tot propteste ca o sinucigasa pe sine, haine care zboara peste tufisuri, prizonieri, petreceri, o drezina beata, energia vitala inerenta lui Kusturica, muzica, lovestory-ul dintre un Romeo sarb si o Julieta bosniaca – de nimic nu duce lipsa acest film de 155 de minute care pocneste din cand in cand asemenea unei supecreme puse la fiert. Caci s-ar parea ca acesta e ritmul lui – unul discontinuu. Din cand in cand, filmul se umfla si improasca in electrizante descarcari energetice. E greu sa rezisti daca nu esti fan al lui Kusturica. E greu sa nu rezisti daca ii accepti conventiile, inclusiv aceea de a nu fi interesat de lungimi. Filmul a fost prezentat in 2004 la Cannes in Competitia Oficiala, cineastul fiind luat sub aripa celui mai mare festival inca din "pruncie", adica de la al doilea sau lungmetraj, "Tata e in calatorie de afaceri", care a primit Palme d’Or-ul. Cannes-ul l-a pastrat pe Kusturica in insectar si i-a luat in Competitia Oficiala, anul trecut, poate cel mai nereusit film din cariera, "Zavet"/ "Promise Me This".