Legătura dintre umiditate, ventilarea încăperilor şi starea pereţilor este una esenţială pentru confortul pe care ni-l oferă locuinţa noastră.
Începutul acestui lanţ cauzal este generat de vaporii de apă. Aceştia circulă prin pereţii exteriori ai caselor noastre în ambele sensuri. Cauza este simplă. Iarna, la temperaturi negative de -10… -20 °C, aerul exterior are umidităţi relative ridicate (peste 85%), dar un conţinut sărac în vapori de apă (la -14 °C, sub un gram de apă la 1 kg de aer uscat, vaporii de apă exercită o presiune de cca. 1 mbar). În acelaşi timp, în încăperi, la temperaturi de +22° C, se găsesc de aproximativ 8 ori mai mulţi vapori de apă, care exercită o presiune pe faţa interioară a peretelui de 13 ori mai mare decât a vaporilor de pe faţa exterioară a aceluiaşi perete. În plus, pereţii sunt construiţi folosindu-se multă apă. După evaporarea masivă a acesteia, în pereţi rămâne o cantitate minimă de vapori.
Consecinţa este următoarea: pe timpul iernii, vaporii de apă din interior trec prin pereţi spre exterior. Problemele apar când vaporii de apă din perete sau de pe faţa interioară a peretelui ajung la saturaţie. Atunci, vaporii de apă redevin picături lichide.
Unde se condensează vaporii de apă ajunşi la saturaţie? În cel puţin două locuri: pe suprafaţa interioară a pereţilor exteriori şi/sau chiar în interiorul peretelui. Pe perete, vaporii se vor condensa, în primul rând, în zonele care s-au răcit atât de mult, încât au temperatura sub cea a punctului de rouă a aerului. Spre exemlu, în cazul unei încăperi în care în aer se înregistrează +20 °C, iar pe peretele exterior +18 °C, condensul începe să apară imediat ce umiditatea relativă atinge 90%. Cu cât peretele este mai slab izolat, iar temperatura sa se micşorează, cu atât condensul începe să apară mai repede. În aceste condiţii apar igrasia şi coloniile de ciuperci.
Dacă fenomenul se petrece în interiorul peretelui, acesta poate fi distrus, deoarece există posibilitatea ca lichidul din perete să se evapore în timpul verii. În acest caz, avem de-a face cu o acumulare progresivă, multianuală, de apă în perete. În condiţii de temperaturi negative, apa poate îngheţa, distrugând zidul.
Soluţii practice
izolarea suplimentară a pereţilor exteriori pe partea exterioară a acestora; dacă acest lucru nu este posibil, peretele se izolează la interior, între izolaţie şi suprafaţa peretelui intercalându-se diferite tipuri de bariere de vapori (vopsele speciale, materiale plastice speciale, folii metalice inoxidabile); încălzirea corectă a încăperilor; ventilarea corespunzătoare a casei pentru controlarea umidităţii aerului din încăperi, ce nu trebuie să depăşească anumite limite (calculabile), în cazul unui anumit tip de zid; eliminarea „producătorilor temporari” de umezeală, cum sunt plantele; utilizarea dezumidificatoarelor, care permit extragerea excesului de umezeală în anumite situaţii, bine precizate.
