Marian Vanghelie a devenit in ultima vreme marca PSD. Mai influent decat Mircea Geoana, mai smecher decat Miron Mitrea, mai ambitios decat Viorel Hrebenciuc si cu tot mai multe posibilitati materiale, Vanghelie face tot mai multe jocuri in PSD. A reusit sa schimbe doi ministri la Interne jucand pe degete conducerea partidului, si-a impus mai multi oameni in Guvern, incearca sa stranga cat mai multe posturi-cheie in beneficiul sau si al amicilor sai cu legaturi in lumea interlopa. Vanghelie a fost folosit initial de partid pentru treburi mai mult sau mai putin murdare, iar acum incearca el sa se foloseasca de partid in scopuri similare. Liderii social-democrati nici nu si-au dat seama cat de sus a ajuns acest fost ospatar care a stiut acum cativa ani cum sa-i serveasca pe Iliescu sau pe Nastase. Intre timp, conducerea PSD il serveste pe Vanghelie, dar nota de plata, din ce in ce mai umflata, va fi achitata tot de partid.
In vreme ce Vanghelie vrea sa-si mute cartierul general din Rahova la sediul central al PSD si face toate diligentele oficiale si neoficiale pentru a dirija anumite miscari ale social-democratilor, liderii mai vechi ai partidului se palmuiesc public. PSD nu mai are nici putere, nici prestanta. Fara directie, social-democratii se sfasie intre ei sub privirea alarmata, dar neputincioasa, a singurului lider care ar fi putut sa mentina unitatea si coerenta partidului: Ion Iliescu. Fostul presedinte, desi avea suficienta autoritate, nu a vrut nici sa reformeze formatiunea pe care a fondat-o si nici sa o curete de politicienii corupti sau compromisi. Esecul sau definitiv a avut loc insa la alegerile generale din 30 noiembrie, cand nici unul dintre favoritii si prietenii sai nu a reusit sa intre in Parlament. Tot atunci s-a sfarsit si scurta istorie a grupului de la Cluj, care a incercat sa impuna socialismul modern, sa spele partidul de rusine prin scoaterea la pensie a celor cu biografii comuniste si a capitalistilor de cumetrie.
Liderii grupului de la Cluj au cazut si ei la examenul cu electoratul si, in acest fel, PSD si-a pierdut comunitatea reformista. Cel mai mare si mai puternic partid autohton pare sa fie in pragul dezintegrarii, dupa mai bine de patru ani de crize repetate in care nu a reusit sa-si gaseasca un lider credibil si cu suficienta autoritate. Daca social-democratii nu vor reusi sa se reconcilieze la congresul din aceasta primavara, PSD risca sa alunece ireversibil pe toboganul politicii autohone. Fara ideologie, fara un presedinte cu statura de lider, dar cu piatra de moara a ministerelor sociale care nu-i vor putea satisface in timp de criza pe oamenii sarmani ce voteaza in mod traditional PSD, partidul ar putea intra in colaps chiar mai repede decat economia nesanatoasa a tarii.
Liderii romani autointitulati de stanga au fost pana acum doar populisti fara doctrina, interesati de putere din orgoliu si doar pentru uz personal. PSD a trait pana acum din inertie, cu smecheriile conducatorilor strans uniti, dar si de pe urma simpatizantilor lui Iliescu. PSD a reusit pana acum sa supravietuiasca doar ca o adunatura de profitori politici. Autosuficienta conducerii PSD ar trebui insa disecata pe masa autopsiei congresului, fiindca Romania are nevoie in aceeasi masura de o dreapta sanatoasa si de o stanga sanatoasa, fara surogatele aflate acum la varful partidului, fara marca Vanghelie, fara tinichelele lui Nastase, fara urmele lui Iliescu.
