Concertul, care s-a tinut in utopia, a inceput cu o ora intarziere; mai mult cu o jumatate de ora decat intarzierea maxima admisa. In deschidere, a cantat Voodoo, o trupa de metal, care suna cam batranicios. Ideea nu a fost foarte fericita, armoniile celor doua formatii batandu-se cap in cap – prestatia de trupa de liceu a celor de la Voodoo, cu strigate razboinice si slow-uri naive, "ia-ma in brate si spune-mi tu", s-a intalnit cu un concept venind dintr-un alt film, interiorizat si matur. Oricum, reactia publicului a fost destul de calda, neamendand nici intarzierea de o ora a trupei, nici lipsa de originalitate; formula muzicala a baietilor de la Voodoo e o colectie de clisee optzeciste – de la vocea solistului, un fel de Dave Mustaine (Megadeth) altoit pe Kempes (ex-Cargo), care "bea sa-si inece amarul" existential, la chitara, care citeaza fara jena din Judas Priest, Metallica si celelalte locuri comune ale metalului de scoala veche. Cu tot entuziasmul adolescentin al trupei de a se produce pe o scena underground, show-ul nu a impresionat; solistul, un baiat de culoare cu freza rasta, nu a reusit sa salveze prin exotism concertul. Pentru o trupa de deschidere, Voodoo s-a produs nejustificat de mult, in jur de o ora.
Vaduva Bob au inceput sa cante la 22.20. Problema cronica a trupei, toba, a ramas si acum: noul tobosar, John, ritmand cam dezlanat si de multe ori desincronizat cu restul trupei; tobele sunt insa o problema cronica a trupelor romanesti. Ca sound, Vaduva Bob este unul din varfurile de lance ale alternativului romanesc – de fapt ruptura cu orice posibila "traditie" a rock-ului autohton este marcata ostentativ, formatia, care canta doar in engleza, si-a construit o imagine complet epurata de machisme, apasand la maximum pe pedala bisexualitatii. Oricum, look-ul lor este in perfect acord cu imaginea pe care o promoveaza: Peter Stoica, liderul formatiei, a aparut pe scena fardat puternic si rujat, cu o bluza mulata cu dungi, "grunge-gay", si cu niste pantaloni de stofa, de asemenea mulati; singurul accesoriu care rupea neplacut armonia era o cravata agatata de gat, cu un craniu desenat. Look-ul trupei e de obicei foarte curatel, osciland, ca si sound-ul, intre alternativ-pop si gothic. Basistul a arborat acum o freza foarte feminina, amintind de Cure si Robert Smith. Era de asemenea fardat, iar hainele, goth, pe alb-negru.
La nivel de muzica, a impresionat chitara, cu influente new wave si Placebo, dar cu nota depresiv-nevrotica binecunoscuta, care face originalitatea trupei. Show-ul a fost calm, sobru, fara excese patetice – semn ca noul val al alternativului romanesc o rupe in fine cu patetismele ieftine ale celor de la Omul cu sobolan sau Luna Amara, "am sa ma arunc in cap, doar asa pot sa scap". Fanii alternativului romanesc ar putea sa le reproseze tocmai imobilitatea scenica – insa, personal, mi se pare ca tocmai aceasta da potentialul seductiv al trupei: goticul nou – o stim din South Park – e "continut", cenzurand orice izbucnire lirica.
Fanii dedicati ai trupei au fost si ei prezenti, insa intr-un numar mai redus ca de obicei. Show-ul Vaduva Bob inseamna fara discutie si asta, un grup de pusti gotici in haine alb-negru sau de gherila, care se misca in fata scenei – unii din ei cu gesturi abia schitate, altii mai animati, cu miscari degajate de clubberi. Sunt un grup inchis, care evita orice fraternizare cu ceilalti de pe ring si isi urmeaza favoritii peste tot. Daca membrii formatiei au putin peste 20 de ani, fanii impartasesc toti un aer de adolescenti de liceu de centru. Inca la stadiul de formatie de nisa, Vaduva Bob se adreseaza unui public din viitor, care acum se formeaza. z
» Ruptura cu orice posibila "traditie" a rock-ului autohton este marcata ostentativ
