După trei zile de negocieri la Geneva, secretarul de stat american, John Kerry, şi ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, au ajuns sâmbătă la un acord pentru dezarmarea Siriei de arsenalul său chimic până la jumătatea anului 2014, dar preşedintele Obama a avertizat că este pregătit să lanseze lovituri militare dacă planul eşuează. În timp ce regimul de la Damasc declară că îşi va respecta obligaţiile asumate, Wall Street Journal relevă că un grup de elită fidel lui Bashar al-Assad, numit Unitatea 450, a dispersat stocurile în ţară, în peste 50 situri.
Luni, în Consiliul de Securitate urmează să fie prezentat raportul experţilor ONU care au anchetat în Siria acuzaţiile de atac cu arme chimice împotiva civililor. Secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, a declarat vineri că inspectorii onusieni au obţinut dovezi „copleşitoare” privind folosirea armelor chimice în atacul din 21 august, care a ucis numeroşi civili în apropierea Damascului. Potrivit unei surse diplomatice la ONU, echipa a descoperit urme de gaz sarin, gaz letal, agent-cheie în arsenalul armelor chimice al preşedintelui Bashar al-Assad. Ban Ki-moon nu a precizat cine este responsabil de folosirea armelor chimice, dar l-a acuzat pe Assad că este responsabil de crime contra umanităţii în timpul războiului civil de doi ani şi jumătate din Siria, timp în care au murit peste 100.000 de persoane, şi de introducerea armei chimice în război, pentru prima oară după decenii.
Manevre secrete
Unitatea militară de elită 450, o unitate secretă fidelă preşedintelui sirian, răspândeşte stocurile de gaz toxic şi muniţii pentru a le face mai greu de detectat de SUA sau de către inspectorii care vor veni să le inventarieze în vederea distrugerii. Mutarea armelor chimice de către această unitate militară siriană ar putea complica orice eventuală campanie de lovituri militare americane asupra Siriei şi ridică probleme privind punerea în lucru a propunerii ruse care a cerut regimului de la Damasc să abandoneze controlul stocurilor sale de arme chimice. Unitatea 450 dispune de un centru destinat studiilor ştiinţifice şi cercetării, care gestionează ansamblul armelor chimice din cadrul programului militar al regimului iar serviciile secrete occidentale arată că în ultimele luni au fost observate mişcări ale stocurilor. Unitatea este compusă din ofiţeri alawiţi, etnia lui Assad, şi se ştie foarte puţin despre această unitate de elită, care dispune, printre altele, de un complex tentacular la periferia Damascului. În pofida faptului că este de dimensiuni reduse, unitatea 450 controlează o vastă infrastructură, ceea ce face dificilă pentru SUA şi Israel supravegherea mişcărilor.
Chiar transfugi de rang înalt în armata siriană care formau nucleul insurecţiei, inclusiv cei care au lucrat în unităţi formate pentru gestionarea atacurilor chimice au declarat că nu au auzit vorbindu-se de unitatea 450. Pentagonul a pregătit mai multe liste cu ţinte pentru eventuale lovituri militare, printre cei vizaţi aflându-se comandanţi ai unităţii 450. Surse americane şi europene arată că studiile ştiinţifice de la centrul de cercetări sunt cunoscute doar de Assad şi cei mai înalţi membri ai clanului său.
În mod tradiţional, Damascul menţine majoritatea armelor sale chimice şi biologice în câteva locaţii mari din vestul Siriei, dar în urmă cu un an sirienii au început dispersarea arsenalului. SUA folosesc sateliţi pentru supravegherea vehiculelor Unităţii 450 pentru a observa mutarea stocurilor de arme chimice, dar imaginile nu dezvăluie întotdeauna ceea ce se află în camioane. SUA vor lovituri militare contra Siriei pentru a trimite un mesaj şefilor unităţii 450 că există un preţ ridicat pentru executarea ordinelor de folosire a armelor chimice.
Cel puţin un deceniu
Experţii în eliminarea armelor chimice avertizează că urmează un lanţ de dificultăţi în ce priveşte distrugerea arsenalului chimic al Siriei şi preluarea controlului enormelor rezerve de muniţii ale lui Assad va fi foarte dificilă în mijlocul unui război civil violent. Vor trebui construite de la A la Z zeci de instalaţii noi pentru distrugerea acestor arme sau vor trebui aduse în Siria din SUA, proiect ce va dura zece ani sau mai mulţi. Iar operaţia în sine va trebui efectuată de personal militar special format pentru astfel de situaţii. SUA au început distrugerea propriilor stocuri acum 20 de ani şi munca nu a fost terminată încă. „Nu este vorba de o simplă ardere de frunze moarte într-o grădină. Desigur că rezervele americane erau mult mai importante decât cele ale lui Assad. La apogeu, armata americană deţinea 30.000 tone de gaz neurotoxic, VX şi sarin. În plus, armele chimice americane erau stocate în câteva locaţii, în timp ce cele ale lui Assad au fost dispersate în zeci de situri diferite, din care unele pot fi în continuare deplasate, ceea ce înseamnă că pentru localizarea tuturor instalaţiilor va fi nevoie de cooperarea deplină şi totală a regimului. Ceea ce nu poate fi garantat. Dezintegrarea nu se face de pe o zi pe alta, nu este ceva simplu şi costă foarte mult”, declară Mike Kahlman, responsabil ştiinţific pentru securitatea naţională la Battelle, întreprindere implicată în operaţiuni de eliminare de arme chimice în mai multe locaţii din SUA.
Misiune imposibilă?
Localizarea şi preluarea controlului tuturor depozitelor lui Assad vor constituii doar prima sfidare pentru punerea în aplicare a planului Moscovei. Personalul american şi cel al aliaţilor vor trebui să separe substanţele chimice de ogive, rachete şi obuze, concepute pentru a fi lansate asupra ţintelor.
Muncă extrem de periculoasă, ce va fi efectuată fie de roboţi, fie de prestatori sau de soldaţi special formaţi. Etapa următoare constă în distrugerea fizică a tuturor armelor chimice, fie prin evaporarea produselor chimice în cuptoare speciale sau prin arderea la 1.000 grade Celsius. Kuhlman şi alţi experţi afirmă că ambele tipuri de distrugere vor trebui efectuate la faţa locului, fiind foarte periculos de transportat muniţia până la un punct central de colectare din Siria, în timp ce războiul civil face ravagii. Un responsabil citat de media britanică declara că o soluţie mai simplă ar fi scoaterea armelor din Siria şi distrugerea lor într-o ţară mai sigură şi mai bine protejată.
Având în vedere timpul necesar fabricării şi apoi punerea în funcţie a instalaţiilor de distrugere, soldaţii specializaţi vor trebui să rămână în Siria ani de zile, iar într-o ţară sătulă de războaie precum SUA ideea de a lăsa soldaţii în teren atât de mult timp va fi greu de acceptat.
