Am stat să reflectez dacă are rost să intru şi eu într-o asemenea „polemică”. Bineînţeles, nu are. Ca de obicei, polemica va trece şi fiecare se va întoarce în banca lui convins fiind că e de partea „binelui”. Totuşi, unele lucruri poate merită spuse chiar dacă în zadar, iar exerciţiul solidarizării rămâne esenţial. Săptămâna trecută a avut loc evenimentul „România Jună” organizat de Liga Studenţilor Români din Străinătate” (LSRS).
După o sesiune care s-a desfăşurat la Bucureşti şi care a întrunit o serie de experţi având ca scop dezbaterea unui program de dezvoltare pentru România următoarelor decenii, participanţii s-au deplasat într-un pelerinaj la Putna pentru a comemora pe 15 august 140 de ani de la Marea Adunare de la Putna şi de la Primul Congres al Studenţilor Români de Pretutindeni. În felul acesta, LSRS s-a pus în mod simbolic şi firesc în tradiţia unor generaţii care s-au sacrificat deliberat pentru a clădi România modernă.
Din păcate însă, evenimentul „România Jună” a devenit în scurt timp centrul unor atacuri sub centură venind din mai multe direcţii. Mai întâi, o sumă de studenţi din străinătate s-au coalizat şi au format un grup pe facebook prin care susţin că ei nu se simt reprezentaţi de LSRS. Scoţând din debaraua micului revoluţionar che-guevarist arsenalul greu al tuturor invectivelor stângiste, aceştia au acuzat că prin evenimentul „România Jună”, LSRS promovează naţionalismul, bigotismul şi ortodoxia. Adică breee, vouă nu vă e ruşine (ca organizaţie de drept privat) să mergeţi la Putna, să fluturaţi steaguri şi să rostiţi un „Tatăl nostru” împreună?!
Chiar aşa am ajuns bigoţilor, să facem rugăciuni?! Bă fasciştilor şi legionarilor, cum vă permiteţi să vorbiţi de patrie, tradiţie, biserică, de asumarea viitorului şi de realizarea unor proiecte pentru România? Nu vă e ruşine să vă puneţi în umbra unor fascişti precum Mihai Eminescu, Ioan Slavici, Mihail Kogălniceanu, Ciprian Porumbescu, Grigore Tocilescu, Dimitrie Gusti şi mulţi alţii? Aceşti „spurcaţi” de visuri traco-romane toţi au fost prezenţi la Putna acum 140 de ani vorbind despre şi gândindu-se la România (şi în rugăciune). Au delirat şi ei… norocul nostru, că pe vremea aia Bucovina era sub austrieci!
Mai departe aflăm că această auto-proclamată juntă de gardieni ai valorilor democratice şi liberale a făcut şi nişte lecturi de filosofie. De exemplu, ei acuză LSRS că face un exerciţiu grav de esenţialism atunci când sugerează existenţa unei Românii ortodoxe „perene”. Bun, poţi să fii de acord că România nu este sau nu ar trebui să fie ortodoxă. Fiecare este liber să urmeze ce valori vrea. Însă dacă participanţii la eveniment au vorbit despre tradiţie în termeni ortodocşi, sau au mers la Putna şi au făcut o rugăciune, acest lucru se datorează pur şi simplu faptului că aceşti oameni sunt ortodocşi iar pentru ei România istorică nu poate fi nici măcar imaginată în afara acestei dimensiuni. Acest lucru însă nu îi face esenţialişti domnilor, ci doar promotorii unor valori specifice.
Dar să zicem că demersul LSRS a fost impregnat de porniri esenţialiste. Ei şi?! Însă din modul în care este formulată obiecţia observăm că în mintea abundentă a acestor oameni esenţialismul constituie un delict de umanitate în sine. Adică, băăă esenţialiştilor…şi gata, discuţia s-a incheiat, ţineţi-vă gura. Să trecem mai departe reamintindu-le doar că esenţialismul este o opţiune filosofică între altele, care a fost îmbrăţişată de diverşi oameni de la Platon încoace terminând cu Kirkegaard sau Heidegger. Aşadar, nu este suficient să acuzi pe cineva că e esenţialist şi ai învins. Esenţialismul e doar unul din modurile raţiunii de a înţelege realitatea, iar disputa cu nominaliştii va fi lungă cât umanitatea. Deci tineţi-vă bine, dacă tot vă deschideţi gura, va trebui să vorbiţi muuuult!
O altă acuză la adresa LSRS a fost mesianismul. Care va să zică, LSRS vorbind despre elitism şi salvarea României îmbrăţişează o retorică mesianică periculoasă. Argumentul din spate se referă la faptul că principalele mişcări totalitare ale secolului 20, comunismul şi fascismul, au fost purtate de manifestări mesianice. Ergo, LSRS este potenţial demonică. E greu să nu ridici din sprâncene la ridicolul unor asemenea afirmaţii. Din câte ştiu, nimeni din cei prezenţi la eveniment nu a formulat poziţii exclusiviste şi antidemocratice. Iar ideea cum că istoria se repetă relevă o înţelegere foarte precară a realităţilor istorice. În pofida înţelepciunii comune, istoria nu se repetă, afirmaţia fiind o aberaţie logică şi empirică. Oricine a citit o carte serioasă de istorie care merge dincolo de scopuri de pedagogie populară îşi dă seama de aşa ceva. Timpul curge în mod linear aducând umanitatea pe noi orizonturi de exprimare în cadrul anumitor continuităţi.
Mai departe, poate ar trebui cred să le aducem aminte acestor drept-gânditori, că generaţia paşoptistă, probabil cea mai valoroasă generaţie a românilor care a construit România modernă, a fost îmbibată de cel mai feroce mesianism politic. Venind de la Paris şi plonjând într-un mediu cultural şi politic primitiv ( să spun oriental? oare nu voi fi inchis de poliţia corectitudinii politice?), aceştia nu şi-au pus ca ţel nici mai mult nici mai puţin decât schimbarea la faţă a României. Şi cu adevărat asta au şi făcut! Nebunie curată, într-adevăr!
Mă întreb oare dacă domnul Ciprian Şiulea, dacă ar fi fost contemporan acestor valori ar fi scris precum scrie acum de prin cotloanele blogului de pe site-ul Realităţii TV articole calomnioase la adresa unui Rosetti, Bălcescu, Kogălniceanu, Brătianu şi atâţia alţii? Uitaţi-vă doar pe titlul „Ce mizerii mai finanţează BNR zilele ăstea”. Adică domnilor care aţi participat la evenimentul LSRS, sunteţi nişte mizerabili, n-aţi înţeles încă? Ar fi scris el oare despre aceste personalităţi aşa în batjocură că „unii dintre cei care emigrează rămîn prinşi în orizontul ideologic al momentului plecării, iar presiunile vieţii departe de ţară contribuie la distorsionarea şi mai mult a imaginii” faţă de patrie? Cu alte cuvinte, paşoptiştilor care v-aţi petrecut tinereţile pe la Paris, problema voastră a fost de fapt că, tot trăind printre străini v-aţi debilizat, aţi început să deliraţi cum că România e la anaghie şi aţi venit în ţară plini de mesianism şi gata să vă riscaţi viaţa într-o revoluţie. Noroc cu înţelepciunea domnului Şiulea, ne simţim cu adevărat mult mai în siguranţă. Mulţumim.
Ar mai fi multe de spus, însă mă opresc aici. Modul în care au fost trataţi aceşti tineri mi s-a părut inacceptabil. De la simpla rumoare la atacuri calomnioase frontale, am avut întreaga paletă de „ospitalităţi” la adresa lor. Dacă ai o problemă cu modul în care conducerea LSRS a organizat evenimentul „România Jună” poţi oricând să propui un contra-proiect, sau şi mai bine, să lupţi pentru preluarea conducerii organizaţiei la următoarele alegeri. Însă în nici într-un caz nu poţi să faci circ pentru că nu împărtăşeşti aceleaşi valori. Nu toată lumea trebuie să fie un apostol al epifaniilor individualiste sau multiculturale, de aici nerezultând automat că aceşti oameni sunt un pericol. Judecata din şest a acestor oameni denotă o nouă formă de bolşevism în care condamnarea acuzatului se face pe baza delictului de opinie.
Nu am nimic cu evenimentul „România Jună”, de asemenenea nu cunosc pe nimeni din cei care au participat la eveniment. Însă în măsura în care evenimentul a fost o încercare lucidă a unor tineri de a-şi asuma responsabilitatea viitorului şi de a gândi proiecte pentru viitor la lumina integrităţii morale, nu pot decât să mă solidarizez cu aceştia şi să îi felicit. Iar revenind la întrebarea din titlu „Unde este România?”, ea este peste tot acolo unde se vorbeşte despre ea, acolo unde se asumă viitorul ei. Pentru un moment aşadar, ea a fost la LSRS.
Un singur sfat. Aşa cum bine atrăgea atenţia domnul Cristian Ghinea în paginile acestui ziar, noi, tinerii şi elitele noilor generaţii, nu trebuie să cultivăm antipolitica. Pentru ca asumarea viitorului nostru să capete şi contur real politica nu poate fi ocolită. Aşadar, cuceriţi puterea şi veţi cuceri România şi viitorul nostru! Pentru prima oară în foarte multă vreme.
Camil Roman este doctorand al Departamentului de Politică şi Studii Internaţionale de la Universitatea Cambridge.
