Spectacolul „Intrusa” de la Teatrul Masca este o adaptare realizata de Mihai Malaimare dupa „cea mai frumoasa povestire” scrisa de Jorge Luis Borges (apreciere ce apartine chiar marelui scriitor argentinian). O poveste de iubire, tragica, in care pasiunea schimba destine si curma vieti, in acorduri de tango, este un subiect caruia autorul spectacolului nu i-a putut rezista. „Intai a fost intalnirea cu textul. Am stiut de la primele randuri ca trebuie sa-l transform im spectacol. Un text taiat in granit, fara comentarii de prisos, direct, brutal, clar, limpede”, declara Mihai Malaimare.
Transpunerea scenica a captat, din nou, asa cum este obiceiul la Teatrul Masca, eforturile tuturor celor implicati in realizarea spectacolului. Iar rezultatul a convins, pana la final, spectatorii, mai putin obisnuiti sa vada, pe scena, dragostea si lupta fizica redate cu atata veridicitate incat ar putea face parte dintr-un cine-verite. Daca luam in considerare si faptul ca mijloacele de expresie sunt toate cele ale spectacolului, mai putin vorbele, recunoastem ca acest spectacol este o veritabila provocare.
In rolurile principale, trei tineri si talentati actori merita aplauzele indelungi de la finalul spectacolului. Cosmin Cretu si Valentin Mihalache interpreteaza rolurile celor doi frati, Christian si Eduardo, un fel de „Castor si Polux” a caror dragoste frateasca este tulburata de iubirea pentru aceeasi femeie, Juliana, interpretata de Valentina Vaduva, „intrusa”, fara de vina, in viata celor doi. Iubirea se dezvolta in pasiune si se amesteca cu ura si violenta, dar si cu tandretea, spectatorul asistand la ampla desfasurare de trairi ale protagonistilor, redate la nuanta, ca intr-un tablou in care pictorul este un remarcabil colorist. Performantele interpretative trebuie mentionate, pentru ca pe scena se face dragoste, nu in doi, ci in trei, „partitura” fiind transpusa intr-un neobisnuit balet, dirijat cu ingeniozitate de coregraful Ion Tugearu. Luptele scenice, tot o performanta, poarta semnatura cascadorului, profesionist de marca, care este Soby Cseh, iar muzica, tulburatoare, „latino”, apartine lui Gabriel Bassarabescu. Cat priveste scenografia Sandei Mitache, aceasta este in sine o creatie de arta plastica, marcata de jocul albului si al negrului, in tonuri stralucitoare.
Intregul spectacol se situeaza sub semnul expresivitatii, in special al celei corporale, semn al caracterului extraordinar (pentru care nu gasesti cuvinte) al povestirii, un fel de „legenda”, pe care doar teatrul unui papusar orb (interpretat de Daniel Fat) o mai poate spune.
