Discursul Regelui a fost lipsit de acele întorsături meşteşugite de frază cu care ne-am obişnuit din partea scriitorilor de discursuri ale politicienilor români, care mizează pe „humor” pentru a-şi ascunde lipsa de substanţă.
Discursul Majestăţii Sale nu a fost ceva eclatant, răscolitor. Însă a fost mult mai mult decât atât. El arată că nu trebuie să fii geniu al literaturii pentru a fi un model pentru cei din jurul tău. Regele Mihai I a preferat să spună câteva lucruri simple, dar nu banale.
Este vorba de idei care pot constitui armătura viitorului României, dacă vor fi puse în practică. Iar întreg discursul a readus în actualitate un model comportamental care părea să fi ieşit definitiv din viaţa publică românească. Este vorba de modelul caracterizat prin decenţă. Iar aceasta este primul semn că reoccidentalizarea României poate să înceapă cu ajutorul Casei Regale. Exact ca la 1866, când pe tronul României a venit principele Carol I. 
