Mâine, la ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu, Horia-Roman Patapievici va fi gazda unei discuţii despre mărturiile lui Aleksander Wat cuprinse în volumul “Secolul meu. Confesiunile unui intelectual european. Convorbiri cu Czesław Miłosz“, o teribilă radiografie a sistemului comunist, făcută de un intelectual polonez care a fost victimă a acestui regim criminal.
Aleksander Wat s-a născut pe 1 mai 1900, la Varşovia. El a fost poet, prozator şi teoretician al artei, fiind considerat unul dintre cei mai importanţi scriitori polonezi ai secolului XX. Descendent al unei vechi şi distinse familii evreieşti, a urmat cursurile Universităţii din Varşovia, unde a studiat filozofia, psihologia şi logica. A avut legături strânse cu avangarda literară, publicându-şi prima carte de poezie în 1920, iar câţiva ani mai târziu, în 1927, o culegere de povestiri.
Wat a editat o serie de reviste influente – printre care “Nowa Sztuka“ (Noua Artă) şi “Miesięcznik Literacki“ (Mensualul Literar) – şi a ajutat la diseminarea operei lui Maiakovski şi a futuriştilor în Polonia.
Între 1933 şi 1939 a fost directorul literar al celei mai renumite edituri poloneze de la acea vreme, Gebethner & Wolff. În 1939, după invadarea Poloniei de către nazişti, s-a refugiat la Lvov.
Arestat în 1940 de NKVD, a fost încarcerat la Zamarstînov, apoi transferat succesiv la Kiev, Lubianka, Saratov. Amnistiat în noiembrie 1941, a fost trimis în Kazahstan. În 1946 a primit permisiunea să se întoarcă în Polonia, unde a fost numit redactor-şef la PIW (Institutul Editorial de Stat), dar, din cauza convingerilor anticomuniste, a fost silit să renunţe la această funcţie, câştigându-şi traiul ca traducător. Anul 1953 a marcat începutul unei boli nervoase incurabile cu caracter psihosomatic. În 1959 a emigrat în Franţa.
În 1963, Wat a fost invitat să predea literaturi slave la Center for Slavic and East European Studies de la University of California (Berkeley). De la începutul anului 1964 şi până în iunie 1965, Wat s-a aflat la Berkeley, unde a înregistrat o serie de convorbiri despre viaţa sa (pe care le considera un fel de „jurnal vorbit“) cu Czesław Miłosz, publicate postum sub titlul “Secolul meu“. Copleşit de boala care l-a măcinat vreme de paisprezece ani, Aleksander Wat s-a sinucis pe 29 iulie 1967, la domiciliul său de la Antony, în Franţa.
Vorbind despre acest volum cutremurător, Paul Auster spune: „Ca document al unui martor istoric, «Secolul meu» este o lucrare extraordinară. Dar, mai mult decât atât, este o capodoperă a genului autobiografic. Vocea lui Wat este irezistibilă, şi el îşi spune povestea cu o asemenea rigoare şi inteligenţă, cu o asemenea căldură umană copleşitoare, încât cuvintele lui te schimbă pentru totdeauna. Este o realizare magnifică, una dintre cele mai mişcătoare şi puternice cărţi pe care le-am citit vreodată“.
La rândul său, Saul Below considera jurnalul vorbit al lui Wat drept „o carte fascinantă“.
Alături de Horia-Roman Patapievici la discuţie vor mai participa Maja Wawrzyk, directorul Institutului Polonez din Bucureşti, şi prof.univ. dr. Constantin Geambaşu.
