» S-a nascut in Romania,
dar locuieste in Mexic, unde s-a stabilit, via Germania.
» Desi la Bucuresti a studiat muzica, la Guadalajara, unde are o casa de productie, s-a dedicat filmului.
» Acum lucreaza la primul sau lungmetraj, un portret intimist al artistului mexican Alejandro Colunga.
» Cand ai parasit Romania?
Pe 7 septembrie 1987 am plecat de la Gara de Nord. Destinatia era RFG. Mama se recasatorise cu un roman de etnie germana dupa ce parintii mei, ambii violonisti, avusesera multe turnee in strainatate si nu ramasesera, de pilda, in Italia. (Motiv de divort – mama dorea sa ramana in Vest, iar tata, optimist, credea ca lucrurile se vor imbunatati in tara). Parintii mei erau muzicieni la Teatrul de Opereta. Locuiam in zona Piata Rosetti – spitalul Coltea. Aveam 14 ani cand am parasit tara. Eram elev la Liceul "George Enescu", in spatele Patriarhiei. (Cand au demolat Spitalul Brancovenesc de la Piata Unirii, eram uluit de gradul de dificultate cu care buldozerele lucrau si-mi doream sa am o camera ca sa pot filma.) Vroiam initial sa studiez vioara, dar parintii nu m-au lasat, asa ca am facut percutii clasice. Adrian Iorgulescu mi-a fost profesor la instrumentul secundar, pian, dar lipsea mult, de asta n-am invatat mai nimic in materie de pian. Victor Opaschi mi-a fost profesor de istorie, tot la Liceul de Muzica; azi e purtatorul de cuvant al tovarasului Iliescu, dar de el imi aduc aminte cu mare placere.
» Si in Mexic cum ai ajuns?
La invitatia unui mexican de origine greaca, Jorge Papadimitriou, care era directorul Radioului si Televiziunii din Aguascalientes, AGS, ca sa lucrez in domeniul audiovizual. Mereu am fost atras de America Latina, datorita traducatorului simultan al lui Nicolae Ceausescu in spaniola, pe care il cunosteam si care mereu imi povestea de acest fascinant continent. Tutu (numai porecla mi-o amintesc) mi-era si "Mos Craciun" la sfarsit de an.
» Te-ai stabilit in Mexic?
Da, si nu pot trai decat in mediul cinematografic. Relatiile mele personale cu frumoasele mexicane se termina din cauza ca ele nu inteleg ceea ce fac si nici nu au rabdare cu mine. Sunt acum in productie cu primul meu lungmetraj, "El Alex y su Alejandro Colunga", o docufictiune despre marele artist mexican Alejandro Colunga, care e produs de Cinefusion, firma care apartine Universitatii din Guadalajara. Visez la filmul acesta de doi ani, iar din 23 martie filmam. Deja avem noua role de 16 mm, dar pana la sfarsit se vor strange vreo 200. Teoretic, filmul e produs de Cinefusion impreuna cu Filmatelier 5, mica mea casa de filme, pe suma de aproape 400.000 USD (4 milioane de pesos mexicani), desi ne-ar trebui cam un milion de dolari. Filmam in super 16 mm cu o camera Aaton franceza pe care o iubesc mult si care e destinata special filmelor documentare.
» Ce presupune productia? E complicata?
E foarte complicata, mai ales datorita lui Alejandro Colunga, care schimba "macazul" agendei sale de la o zi la alta, pierde avioanele si legaturile pentru ca e adesea distrat si ajunge, trei-patru zile mai tarziu, pierde sau dispare de la inaugurari de expozitii! Productia e complicata si din lipsa pasiunii de a investi in cinematografie. E vorba de o societate extrem de materialista care prefera publicitatea cinemaului, sau videoclipurile – care au un buget (comparativ pe metru de pelicula) mult mai mare decat pentru un film. Altfel, multi mexicani se plang ca nu se lucreaza mai mult in cinematografie, spre deosebire de Argentina, care produce serios. E aici un suprarealism tipic mexican. Nu trebuie sa ma plang insa. Noi vrem sa lansam filmul, in martie 2009, in 150 copii. E o productie complicata si din punct de vedere logistic: filmam cu doua echipe. De exemplu, vom insoti o sculptura ce pleaca de aici, de la un muzeu din Guadalajara, pana la alt muzeu din Long Island, New York. La NY insa, Colunga trebuie sa restaureze si o piesa fracturata, inalta de 5,50 m. Deci avem probleme cu actiuni importante care se pot dubla sau tripla in acelasi interval de timp. Nu ne-am permis decat o singura zi de filmare cu doua camere pe 16 mm, la o cina de gala la care erau prezenti ministrul mexican al Educatiei, guvernatorul statului Jalisco, tatal actritei Salma Hayek, sora lui Guillermo del Toro etc. Productia e o mare durere de cap. Filmul ar trebui sa dureze 90 de minute. E un proiect cosmopolit. "Sediul" lui e in Guadalajara, dar avem contributii si din India, Franta, Brazilia, SUA si Cuba. Aparent e o nebunie.
» In ce maniera faci filmul?
Sunt adesea intrebat ce tip de film vom face si spun ca va fi unul "acolungado" ("acolungat"). E un joc de cuvinte care vrea sa spuna ca filmul va fi modelat dupa forma si esenta personalitatii si artei lui Alejandro Colunga. Nu va fi oricum un documentar clasic. Voi incerca sa impun un stil al meu. Va fi o docudrama, insa doresc sa fie un film cat mai singular posibil. Vreau sa ma joc cu ideea de esenta a filmului. Colunga a fost prieten cu actrita Maria Felix (care avea oricum toti barbatii la dispozitie), cu Gabriel Figueroa, marele director de imagine. Cu actorul Edward James Olmos are iarasi o relatie apropiata, iar cineastul Tony Scott (care a fost artist plastic) doreste sa cumpere piese create de Colunga. Deci mi-ar placea sa ma joc in spiritul lui Dziga Vertov, ca in "Omul cu aparatul de filmat", punandu-l pe Colunga sa asiste la montaj si sa-i inregistrez reactiile. Acum un an si jumatate, Colunga a reusit sa distruga o parte a finantarii filmului. S-a luat la bataie cu fostul sau "art dealer", care dorea sa cofinanteze filmul. Trebuie sa am multa rabdare, mult mai multa decat un pescar.
In mediul audiovizual functioneaza "exploatarea omului de catre om"
» Ce filme ai mai realizat pana acum?
Un scurtmetraj, "Charlotte", pe care l-am facut singur, de doua ori, pentru ca prima filmare a fost distrusa chimic in laborator. Productia a costat 300.000 de dolari. Cu greu pot spune ca nu mai am datorii. "Charlotte" e un film de fictiune, vorbit in franceza, in genul filmelor de epoca (anii ‘40), in alb-negru, turnat intr-un tren din Chihuahua. Din pacate, e singura creatie de care nu mi-e rusine. Am organizat ambulant prezentari prin Guadalajara, in sali si chiar la aer liber, pentru ca nu mi-am permis sa-l trimit la festivaluri. La acest scurtmetraj am primit oferta de a face montajul la Berlin, prin interventia lui Veit Helmer (autorul fenomenalului "Tuvalu"). Atat de mult mi-au servit cunostintele mele muzicale incat nu stiam cum sa reactionez fata de trei compozitori berlinezi care fiecare dorea sa-i compuna coloana sonora. Cand voi putea, o sa urc filmul pe YouTube. Am proiecte atat de documentar, cat si de film de fictiune. Problema nu e sa ai proiecte, ci sa le poti finanta. In acest domeniu mafia exista mai ales in distributie si exploatare. De fapt, sunt convins ca in mediul audiovizual functioneaza "exploatarea omului de catre om". De asta e atat de complicat sa faci filme independente care sa si ajunga sa fie vazute de cat mai multa lume.
» Din ce te intretii?
Incerc sa fug de publicitate si de videoclipuri, adica de forma cea mai simpla de a face un ban. E complicat "sa scapi", fie pentru ca nu ai alternative, fie pentru ca e dificil sa pui pe picioare un lungmetraj. Dar, in general, se supravietuieste. Guillermo del Toro e de aici din Guadalajara, dar el e o exceptie. Ultimul sau film, "El Laberinto del fauno", e o productie spaniola, pentru ca e extrem de complicat sa produci un film fantastic in Mexic. Ultimul meu spot publicitar a fost pentru cea mai mare universitate particulara din Mexic. Lucrez si in mediul academic, chiar azi (n.r. – 10 septembrie), un grup de studenti de-ai mei filmeaza in 16 mm un scurtmetraj bazat pe o poveste de Horacio Quiroga.
"Nu locuiti in Romania, ca sa fiti ajutat"
» E greu sa te impui pe piata culturala mexicana?
In 2000, cand am fost ultima oara in Romania, am trecut pe la CNC spunandu-le ca sunt un cineast roman stabilt in America Latina, ca incep sa ma misc prin lumea filmului si ca mi-as dori ca statul roman sa ma ajute daca e posibil. Raspunsul a fost: "Nu locuiti in Romania, ca sa fiti ajutat". Iar aici, mi se spunea ca nu sunt latino-american ca sa pot accesa diverse fonduri de productie. Totusi, ma descurc, desi pierd multi ani ca "cersetor" (producator) pentru a putea fi un "dictator" (regizor). Problema e cand, in calitate de "cersetor", ma intalnesc cu realitatea. Mi se zice adesea ca am reusit destule zbatandu-ma singur in partea asta de lume, dar lucrurile sunt relative. Mi-ar fi placut ca la 34 de ani sa am macar un lungmetraj terminat.
Cinematografia romaneasca s-a catapultat in ultimii doi ani
» Mai tii legatura cu Romania?
La un moment dat, am dorit sa aduc scurtmetrajele lui Ion Popescu Gopo la Guadalajara (care e un centru important in lumea animatiei clasice stop motion) si s-a impotmolit totul la CNC si la Primaria Capitalei, si nu din cauza edilului (pe atunci) Traian Basescu, ci a structurilor subordonate din nu stiu ce primarie de sector. Acum sapte ani, cand am fost ultima data in Romania, deja mi se parea complet diferita de tara pe care am lasat-o in copilarie, ca sa zic asa. Nu am la dispozitie decat internetul pentru a ma informa despre ce se petrece la voi. Romania de azi, de departe, mi se pare ciudata… dar interesanta. Lumea teatrului mi se pare fenomenala. Cinematografia s-a catapultat in ultimii doi ani, dar nu stiu daca va tine ritmul succesului actual. Apreciez ca se fac filme pentru industria de la Hollywood, insa nu cred ca se poate vorbi de un interes national pentru dezvoltarea creatiei cinematografice romanesti. Mie nu-mi e rusine sa zic aici de unde sunt. Iar la capitolul planuri "cincinale" nu pot sa spun ca am vreunul in afara de faptul ca-mi doresc sa fac filme, mai ales pentru marele ecran. Daca ma voi casatori candva, o sa vreau sa se filmeze cu trei camere, pe pelicula, fireste!
Traseu
Antoniu Valentin Moldovan s-a nascut la Bucuresti, in 1973. A emigrat in 1987 in Germania, unde a studiat graphic-designul, lucrand in publicitate. S-a stabilit in Mexic, unde a facut un masterat in Studii Cinematografice la Universitatea Guadalajara. Este regizor si producator independent de film. Primul sau lungmetraj e cofinantat de Cinefusion, care a mai coprodus, printre altele, "Batalla en el cielo" de Carlos Reygadas. Nascut in 1948 la Guadalajara, Alejandro Colunga e considerat un Salvador Dali al artei mexicane.
"Guillermo del Toro e de aici, din Guadalajara, dar el e o exceptie. Ultimul sau film, «El Laberinto del fauno», e o productie spaniola, pentru ca e extrem de complicat sa produci un film fantastic in Mexic."
Antoniu Valentin Moldovan
"Adrian Iorgulescu mi-a fost profesor de pian, dar lipsea mult, de asta n-am invatat mai nimic. Victor Opaschi mi-a fost profesor de istorie, dar de el imi aduc aminte cu mare placere."
Antoniu Valentin Moldovan
