Umbra lui Iancu la Tebea

Inghesuiala mare, duminica, la mormantul lui Avram Iancu. Cimitirul din Tebea s-a umplut de politicieni si de curiosii veniti sa ii vada in carne si oase pe cei pe care ecranul televizorului nu mai pridideste sa-i incapa. Din nou „Craiul Muntilor” s-a transformat, fara voia lui, in agent electoral.
Rand pe rand, Corneliu Vadim Tudor, Mircea Geoana, Gigi Becali si Traian Basescu au sfartecat cate o bucatica din personalitatea lui Avram Iancu si au adaugat-o la propria imagine, sa vada electoratul din Transilvania cat de iubitori sunt ei fata de eroii neamului. In tot acest timp, electoratul, ca o turma electrizata de personalitatile politice, a aplaudat si a ovationat aproape mecanic, fara sa dea impresia ca intelege mare lucru din ce se intampla langa ramasitele Gorunului lui Horea.
S-ar intoarce Avram Iancu in mormant daca i-ar vedea pe cei ce au venit sa-i comemoreze duminica la Tebea, politicieni si alegatori la un loc. Nimeni nu a inteles nimic din viata si pilda Craiului Muntilor. Nici „razboinicul” Becali, nici „siretul” Basescu, nici „prostanacul” Geoana sau „tribunul” Vadim si cu atat mai putin au inteles cele cateva mii de persoane prezente la mormantul Craiului, nu ca sa aprinda o lumanare, ci ca sa-i vada pe viu pe idolii lor politici.
Cu tristete am privit urmasii lui Avram Iancu, motii sai, cum se calcau in picioare sa prinda o portie de virslii, oferita gratis de Gigi Becali, ca niste cersetori flamanzi, gata oricand sa-si vanda sufletul pentru o bucatica de paine. Am observat cu umilinta cum se fotografiau romanii alaturi de presedintele Basescu, la fel cum se pozau pe vremuri, la bai, oamenii muncii, cu ursul impaiat al fotografului la minut.
Am vazut motii lui Iancu, „oamenii de stanca” pe care Imperiul nu a reusit sa-i supuna, cum se „gudurau” umili in fata elicopterului din care a coborat trufas Corneliu Vadim Tudor. Si toate astea la mormantul celui care a refuzat demnitati si functii inalte pentru a-si sluji neamul.
„Singura mea bucurie e sa-mi vad natiunea mea fericita” – spunea Avram Iancu, dar vorbele sale nu mai rasuna in constiinta neamului, acoperite fiind de zgomotul elicopterelor cu care au sosit la Tebea politicienii. A iubit Avram Iancu poporul roman? Cu siguranta ca da. De vreme ce a sacrificat totul pentru neamul sau.
Dar a primit oare Avram Iancu ceea ce a meritat de la poporul sau? Eroul care a trait pentru natiunea sa a murit singur, instrainat in zorii zilei pe prispa unei case din Baia de Cris. Omul care dupa moarte a incercat sa lase un testament scris cu faptele sale in pietrele Apusenilor este astazi folosit pentru campanii de imagine. Chipul sau este purtat ca un stindard de lupta de netrebnici care nu pricep nimic din pilda Craiului Muntilor, iar chipul sau pare din ce in ce mai trist.
Nici motii lui dragi nu mai inteleg nimic din sufletul lui Iancu. Marele erou a ramas in constiinta natiunii sale nu ca o pilda, ci ca un pretext pentru chiolhanuri populare si intalniri electorale, pentru o portie de virsli, primita pomana de la Becali ,sau o poza de familie cu presedintele tarii.