La sfarsitul lunii octombrie parlamentul catalan va interzice "festejos taurinos". Au avut castig de cauza organizatiile de protectie a animalelor care au strans 180.000 de semnaturi. Vina pentru decaderea inregistrata de "plaza" revine si nationalismului antispaniol. Pentru a marca "eutanasierea" fiestei a coborat in arena chiar José Tomás, toreadorul secolului, informeaza ziarul italian La Repubblica de vineri, intr-o corespondenta de la Barcelona, citata de Agerpres.
Conservatorul ziar ABC a titrat pe prima pagina cu tristete: "Ultimul triumf pentru José Tomás la Barcelona". Inca o data, cel mai mare matador in viata a iesit in arena "a hombros", cu alte cuvinte purtat pe bratele fanilor sai, pentru ultima corrida a sezonului, iar in Catalonia posibil chiar ultima din istoria ei. La sfarsitul lunii, parlamentul autonom va decide daca va interzice corridele.
"Daca nu va face acest lucru, multora nu le va fi pe plac", afirma Jennifer Berengueras din cadrul Platformei Prou (ajunge!, in catalana), care a mai precizat ca opinia publica este in proportie de 80% de partea asociatiei. Aceasta a strans peste 180.000 de semnaturi cu sprijinul a circa 80 de municipii abolitioniste din intreaga Spanie.
Lasand protectia animalelor la o parte, in Catalonia virulent nationalista corrida este perceputa de mult timp drept simbol al colonizarii culturale a Spaniei. Daca la aceasta se adauga faptul ca peste mai putin de un an se va vota in alegerile regionale, "galaxia" catalana, estimata la 30-35%, isi inflameaza sloganurile. In contextul crizei economice ea este favorizata.
Eventuala interzicere a serbarilor taurine ar surveni intr-un moment paradoxal, potrivit ziarului italian Este adevarat ca aceste corride vor fi din ce in ce mai contestate dar niciodata nu au fost organizate mai multe – circa 2.500 de an. Aceasta inseamna ca lumea se duce la ele. Aceasta si pentru ca vrea sa-l vada pe fenomenul José Tomás, in varsta de 34 de ani, din Madrid, toreadorul secolului. Datorita lui, arenele s-au reumplut din nou. A hipnotizat spectatorii prezentandu-si toate piesele forte ale repertoriului sau, un stil de un clasicism impunator, alcatuit din "chicuelinas" (elegantele treceri cu capa care isi datoreaza numele de la matadorul Chicuelo) si "manoletinas" (foarte riscantele pozitii cu muleta tinuta la spate, introduse de Manolete, idolul declarat al lui Tomás).
"El monje", "calugarul" – cum a fost supranumit datorita dedicarii sale ascetice fata de arta sa – are o relatie cu totul speciala cu Barcellona, orasul care ar putea decide "eutanasierea" fiestei. Chiar aici, in 2007, José Tomás a dorit sa-si faca reintrarea triumfala dupa anii de misterioasa retragere din scena a sa. De atunci, aici deschide si inchide stagiunea estivala a aparitiilor sale. In plus, si-a ales un catalan drept nou "apoderado" – agent. Si ca si cum nu ar fi suficient, la sfarsitul fiecarei corride barcelloneze pleaca din arena tinand in mana "senyera", drapelul galben-rosu al Cataloniei.
Mai clara decat atat nu putea fi provocarea sa, tacuta si simbolica, la adresa celor care ar dori sa desfiinteze fiesta. Este ca si cum matadorul le-ar spune ca in frumoasa si torelanta Catalonie a drepturilor si corrida are dreptul sa supravietuiasca. Da, dar spune asta si taurilor – riposteaza ceilalti.
"Tradarea" lui Tomás la Barcellona i-a infuriat pe militantii anti-corrida. Cu toate acestea, toreadorul nu va reusi sa ridice moralul catalanilor pro-corrida, care de mai mult timp isi consuma pasiunea sub o forma tot mai fatalista: simt ca sfarsitul spectacolului se apropie.
"La Barcelona, putinii "aficionados" ramasi traiesc intr-un soi de clandestinitate terminala", a scris in utlima sa carte intitulata "Liturgia del dolor", Javier Villán, un "critic taurin" dintre cei mai emblematici: "Vina pentru decaderea corridei la Barcelona nu apartine numai nationalismului antispaniol ci si unei gestiuni antreprenoriale proaste si unei pasiuni populare indolente, care a permis orice fel de abuz, mai ales lipsa de respect fata de taur. Iar critica taurina este inexistenta. Arena este pentru turisti, pentru tinerele suedeze. In fata unei pasiuni mai robuste si a unei fiesta mai combative, nationalismul nu ar fi putut face nimic".
Poate ca este asa, comenteaza La Repubblica, dar José Tomás a iesit de pe "Puerta Grande" in apoteoza. Multimea striga: "Torero! Torero!", iar in acest delir nu auzeai vorbindu-se in suedeza.
