Uniunea Europeană marchează marţi 26 de ani de la semnarea Acordului de la Schengen, prin care se instituia o zonă de liberă circulaţie în interiorul căreia se desfiinţau frontierele interne.
Aniversarea intervine în condiţiile în care României şi Bulgariei le-a fost refuzată aderarea la acest acord în martie 2011 – aşa cum îşi propuneau – o decizie în privinţa integrării lor fiind amânată, la Consiliul JAI de săptămâna trecută, pentru luna septembrie. În plus, polemicile despre regulile din acest spaţiu european al libertăţii de mişcare sunt tot mai intense, din cauza presiunilor migratorii.
În urmă cu 26 de ani, la 14 iunie 1985, Franţa, Germania şi cele trei ţări ale Benelux-ului – adică cinci dintre cele zece ţări care formau atunci Comunitatea Economică Europeană – luau decizia de a renunţa la frontiere pentru a crea un spaţiu al liberei circulaţii, extins în prezent la 25 de ţări şi nevoit să se adapteze la terorism şi presiuni migratorii.
Acordul Schengen a făcut posibilă libera circulaţie pentru peste 400 de europeni. “Facem peste 1,25 miliarde de deplasări în calitate de turişti în fiecare an şi ne putem vizita prietenii şi rudele din toată Europea fără obstacole birocratice la graniţele interne. Mai mult, şi pentru economia noastră libertatea de mişcare este centrală pentru succesul Pieţei Unice”, a arătat avantajele Schengen comisarul pentru afaceri interne, Cecilia Malmstrom, într-o declaraţie făcută cu ocazia aniversării de marţi.
Crearea spaţiului Schengen a fost una dintre cele mai concrete, mai populare şi mai de succes realizări ale Uniunii Europene, a spus Malmstrom, “şi trebuie să găsim mijloace de a o proteja şi de a o îmbunătăţi”, a continuat comisarul, într-o aluzie la faptul că CE lucrează în prezent la revizuirea regulilor. Demersurile Comisiei vin ca răspuns la temerile Franţei, Italiei sau Danemarcei, care au cerut reimpunerea controalelor la frontieră din cauza presiunilor migratorii din ţările arabe confruntate cu revoluţii prodemocratice.
“Statele membre au o responsabilitate în a-şi controla graniţele externe în numele celorlalte ţări Schengen. Agenţia Frontex, care asistă statele membre în această acţiune, face o treabă excelentă şi ar trebui să fie consolidată în curând pentru a fi şi mai eficientă”, a spus comisarul european pentru afaceri interne. “Pentru ca Schengenul să funcţioneze, statele membre trebuie să aibă încredere unul în celălalt”, a subliniat Malmstrom, o declaraţie ce aminteşte de principala obiecţie adusă în privinţa aderării României şi Bulgariei la Schengen.
Deşi România şi Bulgaria au îndeplinit condiţiile tehnice prevăzute pentru aderare, unele capitale au invocat problemele pe care cele mai noi membre ale UE le au cu reforma justiţiei şi corupţia şi s-au opus aderării lor în martie 2011, considerată prematură. A fost adus în discuţie raportul din iulie 2011 privind Mecanismul de Cooperare şi Verificare ca un pas esenţial în luarea unei decizii. În plus, Olanda a subliniat necesitatea unei “perioade de probă” pentru cele două ţări, iar Franţa a vorbit despre posibilitatea unei aderări în etape, mai întâi cu aeroporturile, apoi cu porturile, iar în final, eventual după mijlocul anului 2012, şi terestru. În toate aceste etape România şi Bulgaria ar urma să fie monitorizate şi asistate de poliţişti de frontieră din statele membre, care să confirme dacă pot fi considerate suficient de apte pentru a apăra graniţele externe ale Uniunii.
“Îmi iau angajamentul ferm de a proteja această încredere reciprocă şi de a folosi toate instrumentele care sunt la îndemână pentru asigurarea libertăţii de mişcare pe care cu toţii o preţuim”, a promis, în declaraţia sa de luni, comisarul pentru afaceri interne, Cecilia Malmstrom.
“Evenimentele recente au arătat necesitatea unei guvernanţe europene solide pentru Schengen, pentru a ne asigura că regulile sunt decise şi implementate corect şi nediscriminatoriu în întregul spaţiu Schengen”, a subliniat ea.
“Fondatorii Schengen au făcut posibil pentru noi să ne mişcăm liber fără a face concesii în privinţa securităţii. Să continuăm să lucrăm în acelaşi spirit, pentru consolidarea libertăţii şi securităţii cetăţenilor europeni în anii care vor veni”, a îndemnat comisarul european.
Această pagină a istoriei europene – Acordul din 14 iunie 1985 – a fost scrisă la bordul unei nave, Prinţesa Marie-Astrid, ancorată la Schengen, o mică localitate viticolă din Luxemburg, aflată la graniţa cu Franţa şi Germania. După 26 de ani, spaţiul Schengen include în prezent 25 de state membre şi permite unei populaţii de peste 400 de milioane de cetăţeni să circule liber din Finlanda până în Grecia, din Portugalia până la graniţele poloneze fără a fi nevoie să prezinte paşaportul.
Numai Regatul Unit şi Irlanda, două ţări insulare, au decis să rămână în afara Schengen. Însă trei ţări care nu sunt membre UE – Elveţia, Norvegia şi Islanda – au aderat. În afară de România şi Bulgaria, nici Cipru nu face parte încă din Schengen.
Istoria Schengen este o istorie de succes, dar are şi puncte slabe, mai ales când vine vorba de imigraţie şi azil. Renunţarea la controlul la frontierele interne ale spaţiului trebuie să fie contracarată de o întărire a graniţelor externe şi a politicilor comune fără a transforma însă Europa în fortăreaţă. Or, Uniunea are lipsuri în materie de azil, luptă încă împotriva imigraţiei ilegale într-o manieră neomogenă, fără a manifesta solidaritate, şi refuză să doteze Uniunea cu mijloace comunitare.
Modernizarea bazei de date interne a spaţiului, instrument capital pentru coordonarea activităţilor cotidiene a poliţiilor din UE, nu este încă operaţională. Ar trebui să fie în 2013, dacă totul decurge bine, cu o întârziere de şase ani faţă de calendarul prevăzut iniţial.
Proiectul vizează să completeze informaţiile despre cetăţenii celor 27 de state membre şi despre autovehicule prin integrarea datelor biometrice, a înmatriculărilor de nave şi aeronave, precum şi informaţiile referitoare la cărţile de credit furate.
Sistemul a fost conceput iniţial pentru a trata 22 de milioane de semnalmente pe an, dar va trebui, în noile condiţii, să fie în măsură să trateze 100 de milioane de semnalmente pe an.
Anul trecut, când Acordul pentru liberă circulaţie a împlinit un sfert de secol, guvernul luxemburghez a inaugurat în localitatea Schengen Muzeul European.
