Ministrul ucrainean de Externe, Leonid Kojara, 50 de ani, face în aceste zile un turneu în regiune pentru a se asigura de susţinerea statelor din Europa Centrală şi de Est, înainte de Summit-ul de la Vilnius, unde Kievul se aşteaptă să semneze acordurile de asociere şi de liber schimb cu UE.
Şeful diplomaţiei ucrainene, care deţine şi preşedinţia în exerciţiu a OSCE, subliniază că ţara sa nu are un plan B în cazul în care ar înregistra un eşec la reuniunea de la Vilnius. Totuşi, nici înainte, nici după acest summit Ucraina nu-şi propune să renunţe la Uniunea Vamală cu Rusia, în condiţiile în care peste 35 la sută din comerţul extern al ţării se face în interiorul acestei Uniuni. Altfel spus, Ucraina îşi doreşte să aibă comerţ extern fără taxe atât cu Vestul, cât şi cu Estul. De altfel, din această perspectivă priveşte şi chestiunea înarmării Transnistriei despre care a vorbit recent vicepremierul rus, Rogozin.
Ministrul de Externe ucrainean consideră că „reînarmarea“, dacă este „strict necesară“, trebuie „să aibă loc cu maximă transparenţă“, dar nu spune în ce condiţii ar apărea această necesitate. Pe de altă parte, la întrebarea în ce condiţii ar fi de acord Ucraina cu ideea lansată de Traian Băsescu privind unirea Republicii Moldova cu România, Leonid Kojara lasă să se înţeleagă că nu se opune şi subliniază că „determinarea nivelului de relaţii bilaterale reprezintă un drept suveran al Republicii Moldova şi al României“.
– Preşedintele rus, Vladimir Putin, a ameninţat Ucraina cu măsuri protecţioniste serioase în cazul în care va accepta liberalizarea regimului vamal cu UE. Guvernul de la Kiev a luat în calcul acest risc? Cât de mari ar putea fi pierderile pentru Ucraina?
L.K.: Uniunea Vamală a Rusiei, care include Belarus şi Kazahstan, este în prezent principalul partener comercial al Ucrainei. De aceea, cu siguranţă, orice probleme în comerţul cu aceste ţări sunt destul de sensibile pentru Ucraina. Totuşi, acest lucru nu schimbă obiectivul strategic al Ucrainei în ceea ce priveşte integrarea europeană. Noi menţinem, în acest sens, cu partea rusă un dialog permanent la toate nivelurile. Mai mult decât atât, suntem convinşi că semnarea mult aşteptată a Acordului de asociere dintre Ucraina şi UE, care presupune, de asemenea, crearea unei zone de liber schimb aprofundat şi cuprinzător, nu va contraveni relaţiilor noastre cu Rusia şi alţi parteneri din CSI. Cred că partenerii noştri ruşi înţeleg că ridicarea unor obstacole artificiale în calea dezvoltării relaţiilor economice ucraineano-ruse sunt contraproductive.
– Negociaţi cu Moscova o soluţie de compromis?
L.K.: După cum am spus, liderii din Ucraina şi Federaţia Rusă menţin un contact permanent. Dovadă a acestui lucru este vizita prim-ministrului Ucrainei, Mykola Azarov, la Moscova din 26 august. Între Ucraina şi Rusia, ca parteneri strategici, se desfăşoară un dialog normal şi deschis, privind toate aspectele actuale ale relaţiilor noastre.
– Preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, a atras atenţia că „o ţară nu poate să facă parte din două uniuni vamale“, sugerând în acest fel că Ucraina nu poate avea în acelaşi timp un acord de liber schimb cu UE şi un altul cu Rusia. Aţi stabilit aceste detalii?
L.K.: În acest sens, decizia Ucrainei referitoare la aprofundarea cooperării cu ţările Uniunii Vamale şi semnarea în luna mai, a acestui an, a Memorandumului privind creşterea interacţiunii cu Comisia Economică Eurasiatică este dictată exclusiv de interesele economice ale ţării noastre. Conform rezultatelor anului 2012, ţărilor Uniunii Vamale le revine 36,3% din cifra de afaceri a comerţului exterior al Ucrainei. Decizia privind semnarea Memorandumului nu creează obstacole pentru cooperarea Ucrainei cu alte asociaţii, fiind în conformitate cu obligaţiile noastre în cadrul OMC şi compatibilă cu viitoarele obligaţii ale Ucrainei, în cadrul Acordului de asociere cu Uniunea Europeană. Poziţia noastră este clară şi neschimbată: Ucraina este pregătită pentru un astfel de format privind interacţiunea cu Uniunea Vamală, care nu va intra în conflict cu punerea în aplicare a drepturilor şi obligaţiilor noastre în cadrul viitoarei zone de liber schimb cu UE.
– Linas Antanas Linkevicius, ministrul de Externe al Lituaniei, ţară care deţine preşedinţia rotativă a UE, a declarat că Ucraina trebuie să înregistreze progrese în mai multe domenii pentru a semna în noiembrie, la Summit-ul Parteneriatului Estic de la Vilnius, Acordul de asociere la Uniunea Europeană, iar soluţionarea cazului opozantei Iuliei Timoşenko este una dintre condiţii, altminteri „Ucraina nu este stat de drept“. Cum vă gândiţi să rezolvaţi acest caz delicat, mai ales că există şi alte state importante din UE care au rezerve şi invocă acelaşi lucru?
L.K.: Din câte cunosc, ministrul Afacerilor Externe al Lituaniei nu a declarat că Ucraina nu este stat de drept, ci numai a constatat faptul că, din varii motive, în unele state membre ale UE situaţia legată de condamnarea Iuliei Timoşenko este privită anume în acest mod, de aceea ar fi de preferat identificarea unei soluţii care ar permite excluderea acestei chestiuni de pe agenda dialogului Ucrainei cu UE. Credeţi-mă că noi în aceeaşi măsură suntem cointeresaţi în soluţionarea cazului Iuliei Timoşenko. Dar eu de fiecare dată în discuţiile cu colegii europeni menţionez că soluţionarea acestei probleme este posibilă exclusiv în limitele cadrului juridic, precum şi chiar cu aportul bunei-credinţe a doamnei Timoşenko. De asemenea, considerăm, cum a menţionat şi colegul meu lituanian, ministrul Linas Linkevicius, că nu se pot ţine o mare ţară europeană şi un popor de 45 de milioane drept ostatici ai unei decizii judecătoreşti, chiar dacă această decizie se referă la o personalitate publică foarte cunoscută.
– Diplomatul lituanian a sugerat două soluţii: fie eliberarea Iuliei Timoşenko din închisoare, fie să i se dea dreptul la îngrijire medicală în condiţiile cerute de ea. Care dintre ele vi se pare mai fezabilă?
L.K.: Aş vrea ca cititorii dvs. să înţeleagă – doamna Timoşenko a fost condamnată, în conformitate cu legislaţia Ucrainei în vigoare, pentru comiterea mai multor infracţiuni. În acest context, modificarea sancţiunii se regăseşte exclusiv în palierul juridic. În acelaşi timp, conştientizând rezonanţa acestui caz, conducerea statului încearcă identificarea unei soluţii de compromis, care ar permite, neîncălcând legislaţia, scoaterea acestei chestiuni de pe agenda dialogului Ucrainei cu UE înainte de Summit-ul Parteneriatului Estic de la Vilnius. Pentru a demonstra partenerilor noştri externi că drepturile Iuliei Timoşenko nu sunt încălcate în nici un mod, Ucraina a iniţiat un mecanism independent şi transparent de monitorizare a dosarelor, în care este acuzată fosta şefă a guvernului de la Kiev. Mă refer la Misiunea de monitorizare condusă de către fostul preşedinte al Parlamentului European, P. Kox, şi fostul preşedinte al Poloniei, A. Kvasnevskhi. Recent, în perioada 2-4 septembrie, misiunea a mai venit încă o dată în Ucraina. A fost cea de-a 20-a vizită a misiunii şi Ucraina apreciază activitatea ei. Din perspectiva pregătirii Ucrainei pentru semnarea Acordului de asociere cu UE, aş menţiona că acest mecanism de colaborare cu partenerii noştri europeni confirmă disponibilitatea şi deschiderea Ucrainei către dialog pe probleme sensibile.
– Reprezentantul UE consideră că Ucraina trebuie să îndeplinească trei condiţii până la Summit-ul de la Vilnius, dacă vrea să semneze acordurile cu Uniunea Europeană: procesul electoral şi legislaţia electorală trebuie să devină transparente; este necesară reforma Justiţiei; independenţa Parchetului General, potrivit standardelor UE. Mai are timp Kievul să pună în practică aceste chestiuni?
L.K.: Integrarea europeană este una dintre priorităţile politicii externe a Ucrainei şi a fost de mai multe ori confirmată de către conducerea politică a statului. Mai mult decât atât, aceasta este una dintre puţinele chestiuni faţă de care în societatea ucraineană există consens deplin între putere şi opoziţie. Acest fapt ne îndreptăţeşte să sperăm că pe parcursul sesiunii parlamentare curente Rada Supremă va vota tot pachetul de acte legislative necesare pentru alinierea legislaţiei Ucrainei, care reglementează domeniile menţionate de dumneavoastră, la standardele europene. Programul de reforme din Ucraina nu trebuie asimilat numai cu încercarea de a îndeplini cerinţele cuiva din exterior. În primul rând, el trebuie să asigure creşterea standardelor politice, economice şi sociale ale cetăţenilor noştri. Fără îndoială, suntem cointeresaţi în a lua în considerare practicile internaţionale de modernizare şi de aceea preluăm sfaturile şi recomandările partenerilor noştri din Uniunea Europeană. О mare atenţie este acordată modernizării legislaţiei electorale, asigurării supremaţiei legii, drepturilor şi libertăţilor omului în conformitate cu standardele europene. În acest scop continuă activitatea în direcţia modernizării sistemului juridic, reformarea instituţiilor din domeniul aplicării legii, actualizarea cadrului juridic în scopul implementării practice a dispoziţiilor noului Cod de procedură penală. În colaborare cu experţii europeni se iau măsuri pentru perfecţionarea Codului electoral în conformitate cu recomandările Comisiei de la Veneţia şi ale OSCE. Un aspect aparte este şi contracararea corupţiei. Aş mai adăuga că guvernul a adoptat pe 1 august Strategia de dezvoltare a sistemului de gestionare a finanţelor publice. De menţionat faptul că activitatea legislativă în domeniile respective se efectuează cu participarea partenerilor noştri europeni. Proiectele celor mai importante legi au fost transmise spre examinare structurilor UE, Consiliului Europei şi OSCE. În perioada următoare aşteptăm comentariile şi propunerile experţilor respectivi. Şi în Ucraina, şi în UE există înţelegerea că modernizarea sistemului judiciar şi eliminarea neajunsurilor legislaţiei electorale constituie o miză de perspectivă, care din motive obiective nu poate fi îndeplinită momentan. În acelaşi timp, în domeniul respectiv progresul deja este palpabil. Toate acestea ne permit să contăm pe atingerea scopului strategic de aprofundare a relaţiilor noastre cu UE pe parcursul anului curent şi deci să semnăm Acordul de asociere cu UE în cadrul Summit-ului Parteneriatului Estic de la Vilnius.
– Ce faceţi dacă Ucraina nu reuşeşte să semneze la Vilnius acordurile cu UE?
L.K.: Referitor la Acordul de asociere, Ucraina nu are un plan B. Din câte cunosc, un asemenea „plan B“ nu are nici UE. Noi lucrăm în direcţia realizării celor convenite împreună cu UE pentru a semna Acordul de asociere cu UE în cadrul Summit-ului Parteneriatului Estic din noiembrie. Avem o agendă a dialogului bilateral cu UE foarte intensă. Monitorizăm în comun progresele obţinute în direcţia pregătirii pentru semnarea Acordului de asociere. Integrarea în structurile europene este şi va rămâne principala noastră prioritate de politică externă. Sper că, la Vilnius, Ucraina va face un pas important în această direcţie, din moment ce în viitor va avea de câştigat nu numai Ucraina, ci şi Europa.
– România este una dintre susţinătoarele necondiţionate ale Ucrainei pe direcţia europeană. Când aţi negociat această susţinere, Bucureştiul a adus în discuţie chestiunea minorităţii române din Ucraina?
L.K.: Noi acordăm o înaltă apreciere faptului că susţinerea eforturilor europene ale Ucrainei, inclusiv prin semnarea Acordului de asociere cu UE, este stipulată în Programul Guvernului României pentru anii 2013-2016 în calitate de teză conceptuală a politicii statului pe direcţia ucraineană. Din aceste considerente, noi sperăm că susţinerea României ne va ajuta să atingem la Vilnus scopul comun – semnarea Acordului de asociere, ceea ce va corespunde intereselor Ucrainei şi UE, şi va deschide noi posibilităţi pentru aprofundarea relaţiilor ucraineano-române.
– Preşedintele Traian Băsescu a declarat, la jumătatea lunii august, că Serbia şi Ucraina „au paşi mulţi de făcut“ în domeniul drepturilor omului înainte de a fi definite ca state democratice. Înţelegeţi acest reproş în cheia apropierii Ucrainei de UE?
L.K.: În primul rând, declaraţia respectivă a şefului statului român se referea nu la domeniul drepturilor omului în ansamblu, ci doar la aspectul ce ţine de asigurarea drepturilor minorităţilor, în sensul, mai întâi de toate, al drepturilor etnicilor români care locuiesc în Ucraina. Statul nostru este unul multinaţional şi asigurarea drepturilor şi libertăţilor minorităţilor la nivelul standardelor europene reprezintă o prioritate. În egală măsură aceasta se referă şi la comunitatea română din Ucraina, pe care alături de comunitatea ucraineană din România le considerăm un factor de apropiere a celor două state. Vă asigur că statul ucrainean a creat pentru cetăţenii săi de origine română condiţii cuvenite pentru dezvoltarea culturii şi educaţiei în limba maternă, iar acest lucru se reflectă şi în datele statistice referitoare la grădiniţele şi şcolile cu predare în limba română, sau în numărul bisericilor în care slujbele se desfăşoară în limba română, sau în numărul manualelor în limba maternă.
– Traian Băsescu a spus că-l „deranjează“ faptul că în Ucraina politicienii încearcă „divizarea“ vorbitorilor de limbă română între români şi moldoveni. Cum ar putea fi remediată această chestiune, în condiţiile în care oficialii de la Bucureşti insistă să vă referiţi la comunitatea vorbitorilor de limbă română ca la o singură comunitate, chiar dacă unii dintre ei se consideră moldoveni, iar ceilalţi români?
L.K.: Noţiunile de „popor moldovenesc“ şi „limbă moldovenească“ au un statut confirmat internaţional şi sunt sintagme folosite în documentele oficiale ale organizaţiilor internaţionale, inclusiv în UE. În Ucraina, se consideră moldoveni peste 250 mii de cetăţeni. Noi nu putem să încălcăm dreptul lor constituţional de autoidentificare liberă a propriei naţionalităţi.
– Preşedintele României a declarat recent că omologul său ucrainean şi-a respectat promisiunea de a adopta o legislaţie care să permită învăţământul în limba maternă, dar că în acest moment legile în domeniul minorităţii nu se aplică în Ucraina. Cine ar trebui să monitorizeze aplicarea legii?
L.K.: În primul rând, doresc să menţionez că preşedintele Băsescu a demonstrat recent tuturor cercurilor politice cointeresate, personalităţilor publice şi reprezentanţilor mass-media din România în ce mod trebuie apreciate eforturile Ucrainei îndreptate spre asigurarea drepturilor etnicilor români care locuiesc pe teritoriul statului nostru. Noi îi suntem recunoscători pentru aprecierea exclusiv pozitivă a condiţiilor cuvenite create în Ucraina pentru minoritatea română, făcută public la începutul şi mijlocul lunii august, în cadrul întâlnirii cu tinerii de origine română din ţările vecine cu România, inclusiv din Ucraina. Domnia sa a declarat foarte clar că preşedintele Ucrainei, Viktor Ianucovici, s-a ţinut de cuvânt şi nu le-a creat obstacole etnicilor români în dorinţa lor de a învăţa în limba română. Implementarea legii ucrainene „Despre bazele politicii lingvistice de stat“, adoptată de către Rada Supremă pe 5 iunie 2012, pentru asigurarea drepturilor lingvistice ale minorităţii naţionale române, se face cu succes: dovadă stau numeroasele hotărâri ale consiliilor locale din localităţile unde etnicii români locuiesc în mod compact privind folosirea limbii române.
– Vicepremierul rus, Dmitri Rogozin, consideră că „Transnistria trebuie să revină fără întârziere în componenţa Federaţiei Ruse, conform voinţei poporului, exprimată în cadrul referendumurilor care au avut loc în această regiune“. Cum vede Ucraina această perspectivă?
L.K.: Ucraina, ca şi Rusia, ambele fiind ţări garante şi mediatoare în formatul de negocieri pentru reglementarea transnistreană, militează pentru o rezolvare echitabilă şi atotcuprinzătoare a conflictului transnistrean. Poziţia oficială a Ucrainei se bazează pe necesitatea reglementării transnistrene exclusiv prin mijloace paşnice, în baza respectării suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Republicii Moldova şi identificării unui statut special şi trainic pentru Transnistria. Identică este şi poziţia oficială a Federaţiei Ruse, care este menţionată în Declaraţia comună a preşedinţilor Ucrainei şi Federaţiei Ruse privind reglementarea transnistreană (din 17.05.2013), precum şi în alte documente oficiale.
– Credeţi că reînarmarea Transnistriei ar putea afecta echilibrul regional?
L.K.: Este important ca reînarmarea contingentului militar rusesc dislocat pe teritoriul Transnistriei, dacă este strict necesară, să aibă loc cu maximă transparenţă şi cu o informare obligatorie a tuturor participanţilor la actuala misiune de pace din regiune.
– Vi s-ar părea riscant ca Uniunea Europeană să ridice vizele pentru Republica Moldova, deci inclusiv pentru Transnistria?
L.K.: În etapa actuală eforturile noastre sunt concentrate asupra semnării Acordului de asociere cu UE, crearea zonei de liber schimb, precum şi liberalizarea regimului de vize cu UE pentru cetăţenii noştri. În legătură cu aceasta, Ucraina susţine eforturile de integrare europeană a Republicii Moldova şi speră că Moldova va parafa Acordul de asociere cu UE la Summit-ul de la Vilnius. Ridicarea regimului de vize pentru Moldova şi Ucraina va contribui la apropierea lor de cu UE şi la creşterea nivelului de încredere.
– Acum două luni, mai mulţi oficiali militari ucraineni considerau, după exerciţiul „Şenalul Păcii“, că eficienţa aplicaţiilor navale comune dintre statele NATO şi Marina ucraineană ar fi depăşită de calitatea exerciţiilor comune ale flotei militare ucrainene şi flota militară rusă a Mării Negre. Ucraina are totuşi mai multe afinităţi cu Rusia decât cu Occidentul?
L.K.: Participarea forţelor armate ale Ucrainei la orice exerciţiu militar internaţional este percepută de noi ca un mod de a acumula experienţă de luptă şi de creştere a compatibilităţii pentru participarea comună la operaţiunile de gestionare a crizelor, ceea ce este extrem de important în contextul reformei militare actuale din Ucraina. Preşedintele Ucrainei a validat planul de exerciţii internaţionale care prevede participarea unităţilor forţelor armate ale Ucrainei în 2013 la 6 exerciţii pe teritoriul Ucrainei şi la încă 19 în afara graniţelor naţionale, atât alături de state membre NATO, cât şi împreună cu Rusia şi alte ţări partenere ale Alianţei. Fiecare dintre aceste activităţi are sarcinile sale specifice de instruire militară, ce au ca scop comun pregătirea unităţilor forţelor armate ale Ucrainei pentru participarea la operaţiuni sub egida ONU şi a altor organizaţii internaţionale.
– Este incomodată Ucraina de prezenţa flotei militare ruse pe teritoriul ţării?
L.K.: Flota Federaţiei Ruse din Marea Neagră (FFR MN) se află pe teritoriul Ucrainei conform a trei acorduri de bază, semnate pe data de 28 mai 1997 dintre Ucraina şi Federaţia Rusă. Aceste acorduri de bază determină perioada de aflare a FFR MN pe teritoriul Ucrainei pe un termen de 20 de ani – până la 28 mai 2017. Pe data de 21 aprilie 2010, la Harkov a fost semnat Acordul dintre Ucraina şi Federaţia Rusă, care a prelungit valabilitatea acordurilor de bază privind flota pentru 25 de ani. Prezenţa FFR MN pe teritoriul Ucrainei nu influenţează în nici un fel statutul suveran al ţării noastre şi nu creează nici un disconfort. Ucraina este şi va rămâne un stat suveran, cu o viziune proprie asupra viitorului său şi cu un curs propriu de politică internă şi externă.
– Vedeţi posibilă constituirea Uniunii Eurasiatice?
L.K.: Mi se pare că astăzi este încă prematur să vorbim despre constituirea Uniunii Eurasiatice. Dar, din câte cunosc, autorii acestui proiect lucrează activ în această direcţie.
– Cum se va raporta Ucraina la această Uniune Eurasiatică?
L.K.: Noi întotdeauna am avut o atitudine pozitivă faţă de orice formaţiuni integraţioniste care au ca scop conexiunea intereselor comune ale membrilor lor pe baze reciproc avantajoase. Noi deja ne-am declarat propria disponibilitate privind o colaborare pragmatică şi intensivă cu toţi partenerii noştri. Chestiunea privind colaborarea cu Uniunea Eurasiatică va putea fi discutată mai detaliat după ce vom face cunoştinţă cu parametrii reali ai acestei formaţiuni.
– Credeţi că reconcilierea ruso-română ar putea duce la rezolvarea chestiunii nistrene?
L.K.: După părerea mea, întrebarea nu este întocmai corectă, pentru că, după cum ştiţi, relaţiile bilaterale dintre cele două ţări vecine, România şi Rusia, se dezvoltă într-un spirit de parteneriat şi cooperare. În ceea ce priveşte reglementarea transnistreană, aş dori să reamintesc faptul că, la reuniunea Consiliului Ministerial al OSCE de la Dublin din decembrie 2012, miniştrii de Externe ai celor 57 de state membre, inclusiv România şi Rusia, au aprobat o declaraţie cu privire la negocierile în formatul „5+2“, în care şi-au exprimat poziţia comună şi au susţinut ferm soluţionarea globală, corectă şi practică a conflictului transnistrean pe baza suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Republicii Moldova, prin acordarea unui statut special Transnistriei.
– Cum vede Ucraina rezolvarea conflictului din Transnistria? Prin federalizarea Republicii Moldova, prin renunţarea Moldovei la Transnistria?
L.K.: Am amintit deja poziţia Ucrainei faţă de această problemă. În acelaşi timp nu aş vrea să speculez, deoarece problema statutului Transnistriei, modelele constituirii statului sunt prerogative exclusive ale părţilor, iar soluţiile le aparţin anume Chişinăului şi Tiraspolului. Ucraina, ca mediator al procesului de reglementare şi ca ţară ce deţine preşedinţia OSCE, depune toate eforturile pentru a crea condiţiile necesare pentru această reglementare.
– Cum vedeţi declaraţiile preşedintelui român despre unirea Republicii Moldova cu România? Vi se pare posibilă în viitor? În ce condiţii ar fi de acord Ucraina cu o astfel de mutare?
L.K.: Determinarea nivelului de relaţii bilaterale reprezintă un drept suveran al Republicii Moldova şi al României. În acelaşi timp, devine evident faptul că, în măsura realizării de către Moldova a propriului curs de integrare europeană, va avea loc procesul de aprofundare a relaţiilor RM atât cu România, cât şi cu alte ţări ale Uniunii Europene.
– România încearcă de ani de zile să-şi recupereze investiţia de la combinatul minier Krivoi Rog. Când anticipaţi că ar fi posibil?
L.K.: Cred că ştiţi foarte bine că problema construcţiei Combinatului de îmbogăţire a minereurilor acide cu conţinut de fier de la Krivoi Rog nu este atât de simplă. Construcţia sa a început în Uniunea Sovietică – o ţară care nu mai există. Din păcate, din cauza dificultăţilor economice din anii ’90 ai secolului precedent, prin care au trecut Ucraina şi România, construcţia şi punerea în funcţiune a întreprinderii respective au eşuat. Prin urmare, evaluarea termenului final privind soluţionarea acestei probleme este dificilă, deoarece aceasta necesită o muncă intensă la nivel de experţi şi, de asemenea, luarea unor decizii la cel mai înalt nivel de stat. În acest context, mă bucur să constat că la sfârşitul lunii august a anului curent, după o pauză de lungă durată, părţile au reuşit să reia dialogul cu privire la Combinatul de îmbogăţire a minereurilor acide cu conţinut de fier de la Krivoi Rog şi să desfăşoare negocieri privind chestiunea combinatului. Foarte important a fost, de asemenea, nivelul înalt (ministerial) al acestui eveniment. Este firesc că fără nici o discuţie cu privire la problema respectivă este dificil ca aceasta să fie soluţionată. Sper că cooperarea în continuare va contribui la identificarea soluţiei reciproc acceptabile privind problema Combinatului de îmbogăţire a minereurilor acide cu conţinut de fier de la Krivoi Rog şi va permite eliminarea acestui aspect sensibil din agenda relaţiilor bilaterale ucraineano-române.
– Când se va semna acordul prin care Ucraina va cumpăra gaz natural din România? Aţi negociat deja preţul?
L.K.: Chestiunea atinsă de dvs. se află în competenţa ministerelor şi instituţiilor de profil şi necesită, în primul rând, coordonarea aspectelor cu caracter tehnic. Aş dori doar să subliniez că Ucraina este interesată în diversificarea surselor de energie şi, în acest context, ia în considerare toate variantele care ar contribui la reducerea dependenţei energetice faţă de unicul său furnizor.
– Cum vedeţi colaborarea economică bilaterală?
L.K.: Primul lucru pe care aş dori să-l remarc este importanţa vitală a relaţiilor comerciale şi economice în structura de bază a relaţiilor bilaterale dintre orice ţări. Ne-am dori foarte mult ca componenta relaţiilor comerciale şi economice dintre Ucraina şi România să devină o prioritate pentru ambele ţări. În al doilea rând, în opinia mea, cifrele actuale ale schimburilor comerciale bilaterale dintre cele două ţări nu reflectă potenţialul care există între astfel de ţări vecine şi mari, precum Ucraina şi România. În acest context, sarcina noastră comună – atât a autorităţilor Ucrainei, cât şi ale României, precum şi a reprezentanţilor mediului de afaceri din ambele ţări – este de a asigura realizarea potenţialului neutilizat al relaţiilor economice bilaterale dintre cele două ţări. În ceea ce priveşte dialogul la nivel de reprezentanţi ai mediului de afaceri, aş dori să menţionez munca realizată de către Camera de Comerţ Bilaterală Româno-Ucraineană în colaborare cu partea ucraineană, privind extinderea contactelor de afaceri bilaterale şi familiarizarea reprezentanţilor mediului de afaceri românesc cu potenţialul economic al Ucrainei şi ucrainenilor – cu oportunităţile economice ale României. Totodată, extrem de importante sunt cooperarea la nivel instituţional şi consolidarea dialogului politic la nivelul conducerii Ucrainei şi României. În acest context, consider ca fiind priorităţi pentru ambele ţări desfăşurarea celei de-a doua reuniuni a Comisiei mixte ucraineano-române de cooperare economică, industrială şi tehnico-ştiinţifică şi organizarea în acest an a vizitei oficiale a şefului Guvernului Român în Ucraina, în cadrul căreia este planificată desfăşurarea Forumului de afaceri ucraineano-român la nivel superior.
– Când estimează Ucraina că va beneficia de primele hidrocarburi extrase din Marea Neagră?
L.K.: Extracţia hidrocarburilor, atât din Marea Neagră, cât şi din Marea Azov, se exercită de mult timp. În special în 2012 compania de stat „Chornomornaftogaz“ a extras de pe platoul continental peste 1,1 miliarde metri cubi de gaze naturale şi a planificat triplarea producţiei în 2015. Cu toate acestea, în contextul unei strategii generale de diversificare a surselor de gaz, Ucraina ar dori ca aceste volume să fie mai mari. Rezolvarea acestei probleme, printre altele, se asociază cu dezvoltarea zăcămintelor noi de mare adâncime, ceea ce impune utilizarea tehnologiilor moderne şi investiţiilor substanţiale. Anume în acest sens sunt îndreptate eforturile statului, care se referă atât la creşterea propriei producţii, cât şi la atragerea investitorilor strategici, a companiilor străine care sunt lideri mondiali în acest domeniu, printre care, de asemenea, este listată şi compania OMV „Petrom“, care – împreună cu „Exxon Mobil“, „Shell“ şi întreprinderea de stat „Nadra Ucrainei“ – este implicată în dezvoltarea perimetrului de petrol şi gaze „Skifska“ din Marea Neagră.
– Ce impact credeţi că va avea asupra regiunii evoluţia situaţiei din Siria?
L.K.: Situaţia politică, în speţă conflictul armat dintre forţele guvernamentale şi opozanţii regimului lui Assad, ce are loc pe teritoriul sirian, fără nici o îndoială are deja consecinţe negative atât în plan regional, cât şi în context internaţional. Relaţiile dintre statele importante s-au acutizat, tensiunea în zona Orientului Apropiat a crescut. În plus, apropierea teritorială a Siriei de statele exportatoare mondiale de resurse energetice a devenit încă un factor de nervozitate pentru piaţa energetică internaţională. Toate acestea nicidecum nu facilitează consolidarea securităţii şi a stabilităţii în lume.
– Cum vă raportaţi la poziţia Rusiei faţă de situaţia din Siria?
L.K.: Situaţia din jurul Siriei evoluează atât de dinamic încât poziţiile multor state, inclusiv a Rusiei, se află în permanentă schimbare. Evident că pentru Moscova „chestiunea siriană“, luând în consideraţie un şir de factori, este suficient de sensibilă şi ea tinde la maximum să-şi asigure interesele naţionale proprii în această regiune. La rândul nostru, noi sperăm şi vom utiliza toate posibilităţile existente la dispoziţia noastră, în special pe linia preşedinţiei noastre în OSCE, în vederea constituirii unui dialog între părţile cointeresate, care, în ultimă instanţă, va permite diminuarea nivelului de încordare şi stabilizarea situaţiei politice în Siria şi în regiune, în ansamblu.
