Prinţul Charles al Marii Britanii a făcut o treabă excelentă pentru promovarea turismului în satele săseşti din Transilvania, dar acesta nu poate face toată munca românilor. Este trist ca la opt ani de când fiul cel mare al reginei Elisabeta a II-a şi-a cumpărat o casă în Viscri şi a început să vorbească în lume despre frumuseţile zonei, singura strategie de turism să fi rămas aceeaşi: “satul în care şi prinţul Charles se simte acasa!” Şi ce facem dacă totuşi turiştii nu vor avea, în totalitate, aceleaşi gusturi cu prinţul?
O cerere banală
Când am întrebat-o pe femeie dacă există televizor în camera de oaspeţi pe care voia să ne-o închirieze, aceasta ne-a privit nedumerită, de parcă i-am fi cerut o mare năzdrăvănie. Încăperea nu avea televizor, evident, iar baia era atât de mică, încât un om de dimensiuni obişnuite nu ar fi putut să se spele decât cu uşa deschisă. Mobilierul din cameră era, de fapt, doar un pat dublu. Nu exista nici dulap pentru haine, nici masă, nici scaune. Nimic, în afară de câteva tablouri pe pereţi. Preţul acestui “răsfăţ”, 150 de lei pe noapte. Ce-i drept, casă era tradiţional săsească, frumos decorată, cu piatră şi lemn şi avea o curte largă, cu ziduri înalte şi alei pietruite. Am fugit totuşi, cât am putut de repede, din această pensiune aflată într-unul din satele din apropiere de Viscri şi am înnoptat în motelul de la drumul european, pe raza localităţii Mihai Viteazu (comuna Saschiz). Aici, în schimbul a 80 de lei am primit o cameră curată, spaţioasă, de dimensiuni normale şi acea cutie cu ecran color, numită televizor, la care să vedem meciurile din Campionatul Mondial de Fotbal. Ştiu, unii vor strâmba din nas dar, ce să-i faci, aşa suntem noi orăşenii, avem nevoie de o baie normală şi de un televizor în cameră ca să ne simţim bine în timpul liber.
Unde englezul vede o mină de aur…
În 2006, când şi-a cumpărat casa din Viscri, prinţul Charles al Marii Britanii a dat peste o comunitate locală săracă, din care foarte mulţi locuitori plecaseră în străinătate, dar încărcată de o istorie pe care foarte puţini oameni încercaseră să o scoată la iveală. De fapt, era istoria vechilor aşezări săseşti din sudul Transilvaniei, cu bisericile lor fortificate, unele vechi de aproximativ 1000 de ani, gospodării spaţioase şi înconjurate de ziduri înalte şi cu un stil de viaţă parcă încremenit în timp. Din 1999, satul Viscri şi cetatea de aici erau incluse în patrimoniul UNESCO, fără însă ca acest lucru să le fi adus vreun avantaj locuitorilor. Prinţul a vorbit în toată lumea despre frumuseţile din sudul Transilvaniei şi a înfiinţat o fundaţie care să ajute la conservarea zonei, a caselor, tradiţiilor şi stilului de viaţă local. Toate acestea se dovediseră a fi pe gustul lui Charles, venit dintr-o ţară în care modernitatea a pătruns în cele mai ascunse colţuri, iar acesta s-a gândit probabil, cu mintea lui de englez, că un astfel de loc uitat de lume, aflat la trei ore de mers cu avionul de Londra, ar putea fi o adevărată mină de aur pentru localnici. Ei bine, se pare că prinţul Charles i-a cam supraestimat pe români…. Citeşte continuarea pe travelzoom.ro
