Cobori la Otopeni, apoi urci in 783. Intrebi de un hotel rezonabil, sa zicem ca esti student si vrei sa stai la hostelul Kiwi. Ia tu 232-ul din Unirii si vezi sa gasesti chioscul de bilete daca nu stii romaneste. Poate te ratacesti, ca 232-ul n-are traseul afisat; pentru ca autobuzele din Bucuresti n-au traseele afisate nici in romana, nici in engleza (haha, asta-i buna!). Bun. Sa presupunem ca gasesti locuri, ca te instalezi. Du-te sa vizitezi Bucurestiul cu RATB-ul in august: traseele deviate, liniile inlocuitoare, maxi-taxi-urile rablagite pot fi suplinite, intr-o oarecare masura, de un metrou decent. Vrei sa cumperi ilustrate, cauta! Te duci pe Lipscani, printre cladiri cu buline. Trei tiganci sparg seminte in fata panoului cu Bucurestiul istoric. Lipita de Curtea domneasca din fata Hanului lui Manuc (inchis), o bodega de cartier degaja manele cu mustar. In perimetrul sacru, bancile SULTAN iti spun clar: marca bate istoria. Pe strada Smardan, terase dragute stau la umbra ruinelor scuatate de (sa nu fim xenofobi, dar e clar despre cine-i vorba, nu?)…
Casa Poporului, foarte mare, ar merita vizitata. Muzeul Parlamentului – ca si cum aici ar fi fost dintotdeauna Parlamentul! – se inchide la ora 4.00. Dar cine stie ca exista asa ceva? Pai, uite, daca vorbesti cu o tanti care tocmai iese de la job, afli. Mai e Muzeul de Arta Contemporana, pe partea opusa a Casei, adica departe… Trebuie sa ocoliti! Daca ai masina, rude, prieteni in Bucuresti, merge, poti da o raita prin Ferentari. Bulevardul e asfaltat, pe margini e inca decent, dar in jos pe ulite, hm, altadata. I-auziti, domnule Videanu, domnule Oprescu, ati avea chef sa fiti turisti straini in Bucuresti?
