Banca, salvată de la colaps cu trei ani în urmă de guvernul elveţian, părea să fie pe drumul cel bun, după ce a încheiat prima jumătate a anului cu un profit de 2,8 miliarde de franci elveţieni, recâştigând astfel încrederea multor clienţi.
Însă din profitul calculat pentru al treilea trimestru, care ar fi însumat 1,5 miliarde dolari, s-a ales praful după ce purtătorul de cuvânt al ins¬tituţiei financiare a fost nevoit să anunţe că tranzacţiile neautorizate ale unui singur trader al diviziei londoneze de investiţii a băncii au produs daune de cel puţin 2 miliarde de dolari.
În numai câteva minute, acţiunile băncii au scăzut cu aproape 10%, iar mulţi analişti din cercurile financiare s-au arătat şocaţi că un asemenea incident a putut avea loc în ciuda controalelor
înăsprite din lumea bancară. „E incredibil că aşa este în continuare posibil”, a declarat în cotidianul Financial Times Claude Zehnder, un analist al Băncii Cantonale Zürich; „e evident că banca are o problemă gravă cu managementul riscurilor”. Deşi Zehnder este de părere că suma pierdută nu este deosebit de mare, analistul consideră că „pentru bancă este vorba în primul rând de pierderea încrederii pe care tocmai reuşise să o recâştige – şi de o problemă majoră pentru imaginea instituţiei”.
Chris Roebuck, profesor la Cass Business School din Londra, a declarat agenţiei de presă Reuters că „aceasta este o demonstraţie uluitoare că toate mecanismele inteligente pe care băncile le-au pus în funcţiune după criza financiară nu pot opri un individ hotărât să le ocolească”.
Adio, investiţii?
În mod ironic, anunţul pierderilor a avut loc în aceeaşi zi în care parlamentul Elveţiei urma să dezbată mai multe amendamente ale legilor bancare ale ţării, menite să reducă marja de risc pe care şi-o pot asuma instituţii financiare considerate prea importante pentru a fi lăsate să falimenteze – cum ar fi, desigur, UBS.
Pentru divizia de investiţii a băncii, paguba de două miliarde ar putea fi lovitura de graţie; oricum, în ultimii ani divizia de investiţii a semnalat pierderi majore.
Luna trecută, UBS a anunţat că va disponibiliza 3.500 de angajaţi, mulţi dintre ei lucrând în exact această divizie – responsabilă pentru pierderi de 50 miliarde de dolari, la izbucnirea crizei financiare.
Robert Preston, analist financiar al BBC, este de părere că noile pierderi ale UBS furnizează un argument în plus celor care se opun ca diviziile de investiţii şi ramurile comerciale ale băncilor să rămână integrate.
Cotidianul Financial Times este de aceeaşi părere, afirmând că „revelaţia va face ca unii investitori şi mulţi politicieni elveţieni să ceară închiderea definitivă a diviziei de investiţii a UBS”, care a ajuns să fie considerată un pericol, nu un bun de preţ al gigantului financiar.
Un nou caz Kerviel
Vinovatul este, conform Financial Times, Kweku Adoboli, un director de departament al diviziei britanice a UBS, în vârstă de 31 de ani. Acesta a fost arestat de poliţia britanică şi este confruntat cu acuzaţii de fraudă şi înşelăciune.
Cazul său aminteşte de alte două fraude celebre din lumea bancară: prima este cea comisă de englezul Nick Leeson, care a reuşit în 1995 să provoace falimentul uneia dintre cele mai vechi bănci de investiţii din Marea Britanie, Barings, după ce a pierdut prin speculaţii 1,4 miliarde de dolari.
Al doilea caz este cel al lui Jerome Kerviel, un trader al băncii franceze Societe Generale; în ianuarie 2008, banca a descoperit că Kerviel încercase să şteargă urmele unor tranzacţii neautorizate, prin care obţinuse un câştig de 1,5 miliarde euro, şi reuşise să piardă nu numai această sumă, ci un total de 4,9 miliarde euro.
O altă ironie, asupra căreia atrage atenţia cotidianul britanic The Guardian, este totodată un avertisment că mecanismele de control introduse în urma crizei din 2008 nu au reuşit să schimbe prea multe: anunţul UBS a avut loc în ziua în care s-au împlinit trei ani de la colapsul unui fost gigant al lumii financiare, Lehman Brothers.
