Iubeste in aceeasi masura muzica si teatrul si nu ar putea trai fara nici una dintre ele. Daca anul 2006 nu a fost unul tocmai fericit in plan muzical, formatia Vama Veche destramandu-se in luna septembrie, cu doar cateva zile inainte de a implini zece ani de existenta, Tudor Chirila a reusit sa treaca peste acest moment nefericit din viata sa. A infiintat o alta trupa, Vama, alaturi de care isi continua “visul” muzical si s-a implicat, alaturi de mama sa, Iarina Demian, intr-un nou proiect teatral – “Biloxi Blues”. In prezent Tudor pregateste un nou album muzical, pe care vrea sa-l lanseze in aceasta primavara.
– In “Biloxi Blues”, piesa regizata de Iarina Demian, interpretezi un rol de plutonier, desi nu ai facut armata. Cum te-ai descurcat?
– M-am descurcat pentru ca am vazut foarte multe filme din care m-am inspirat, plus experienta de la “Am sa ma intorc barbat”, care m-a ajutat foarte mult sa intru in pielea unui personaj credibil. L-am invitat la spectacol si pe ministrul Apararii, asa ca ar trebui sa-si dea el cu parerea daca sunt credibil sau nu. Este un rol de care m-am indragostit pe parcurs. La inceput am refuzat sa joc in acest spectacol pentru ca nu am crezut ca ma potrivesc cu personajul. Am crezut ca e doar o hachita de-a mamei sa joc. Eram si foarte obosit in acea perioada, aveam si Premiile “Ioan Chirila”, eram si dupa destramarea trupei Vama Veche. Eram destul de tracasat si nu am vrut sa joc. Am crezut doar ca sunt prea tanar pentru acest rol si ca nu voi fi credibil. Acum imi pare bine ca am acceptat pentru ca rolul este senzational. Cred ca daca as fi vazut spectacolul asta fara mine as fi suferit foarte mult.
– In cate piese ai jucat pana acum?
– Cred ca “Biloxi Blues” este a 13-a sau a 14-a piesa in care joc si a sasea impreuna cu mama. Acest spectacol este o reusita, iar meritul categoric este al Iarinei. A tras ca acest proiect sa iasa si a trecut peste toate obstacolele ca un adevarat alergator de cursa lunga, iar proiectul a iesit. In acest spectacol nu se joaca ca la teatru. Spectatorii au senzatia ca vad un film, nu un spectacol de teatru. Se joaca direct, lumea nu apuca sa vada ce se intampla, este foarte “filmic” totul. Este foarte important ca iesim acum cu spectacolul, in ianuarie, cand oamenii sunt odihniti si au pofta de teatru.
– Cum reusesti sa te imparti intre muzica si teatru? Care ti-e mai aproape de suflet? – Ma impart bine. Nu as putea fara nici una dintre ele, de aceea le impart intr-o balanta echilibrata. Am scos proiectul “Biloxi Blues” si am inceput seria placuta a promovarii lui, iar in paralel ma ocup foarte tare de urmatorul disc Vama, care va aparea, cel mai probabil, la sfarsitul lunii mai. Am intrat in studio, impreuna cu noii colegi de trupa, si inregistram piese noi. – Ce stil muzical abordati pe noul album? – Este directia muzicala pe care am abordat-o si la “Fericire in rate”. Piese gen “Zmeu”, “La radio”, “Vino sa visam sub apa!” – zona “Fericirii in rate”…
– Aveti mai mult succes in formula actuala decat cu Vama Veche?
– Nu simt nici un fel de schimbare. Publicul se manifesta la fel in concerte. Iar acum important este sa facem discul nou si sa spunem ceea ce vrem muzical in aceasta noua formula, care este foarte legata de ceea ce credeam eu ca trebuia sa fie muzica Vama Veche in ultima vreme. Am intalnit niste oameni cu care gandesc la fel din punct de vedere muzical, ceea ce e foarte important. Vama Veche nu este neaparat muzica, este un spirit pe care noi il continuam sub forma Vama. Este un spirit, pentru ca spiritul meu a fost acolo, eu am facut versurile tuturor cantecelor.
– Vad ca-ti merge bine pe toate planurile. Joci intr-o piesa noua, canti cu trupa care-ti place, pregatesti un nou album. Cu dragostea stai bine?
– Da, dar toata lumea sta bine cu dragostea. Mie nu prea-mi place sa vorbesc despre viata mea sentimentala. Nu mi-am expus niciodata viata personala.
– Dar esti fericit in momentul actual?
– Sunt foarte fericit. Sunt un om care a invatat sa gaseasca fericirea chiar si atunci cand nu este.
– Cum reusesti?
– Ma bucur de soarele de afara, de o bere cu baietii, de un fotbal duminica seara. Trebuie sa invatam sa ne bucuram de ceea ce avem. Asta am promovat si pe “Fericire in rate” si asta cred ca trebuie sa invatam cu totii: sa gasim fericirea chiar si atunci cand nu este…
