Premierul Tsipras s-a declarat gata să îşi „verse sângele” pentru a restabili „demnitatea” grecilor, dar exclude o „ruptură” cu UE care ar fi „dezastruoasă”. El a fixat echipei sale guvernamentale o linie de conduită dublă care a îngrijorat pieţele financiare. Bruxelles-ul era deja îngrijorat. Încă din prima şedinţă, guvernul de coaliţie între Syriza, extrema stângă şi Grecii independenţi, extrema dreaptă, a oprit privatizările (Portul Pireu şi compania naţională de electricitate) decise de echipa precedentă şi a promis o lege destinată îmbunătăţirii vieţii grecilor, în special ridicarea salariului minim.
Alexis Tsipras este un fost comunist care s-a folosit de charisma şi talentul său politic pentru a transforma Syriza în partid de guvernământ. Fără a avea o siluetă înspăimântătoare şi cu un cuţit în dinţi, el este supranumit „omul care face să tremure Europa”. Provenit din partidul comunist, KKE, ortodox, antieuropean, marxist dur cu tendinţe staliniste, Tsipras este temut de multă vreme. Alături de alţi euro-comunişti reformatori, Tsipras a părăsit KKE pentru a fonda Syriza. Charismatic, orator talentat, el a reuşit să inflameze şi să facă să viseze mulţimile şi a devenit un şef necontestat.
După ce a pierdut alegerile din 2012, în pofida unui scor remarcabil – 27% – Tsipras a înţeles că el şi partidul trebuie să se schimbe dacă vrea să preia puterea. A clarificat linia politică şi contra facţiunii eurofobe a declarat că nu se pune problema de a ieşi din UE, nici din euro, o perspectivă care înfricoşa grecii, favorabili UE în proporţie de 75%. Alte subiecte sensibile au fost puse în surdină. „Reţeta” a avut un succes marcat duminică la alegeri.
Executivul premierului Tsipras trebuie să guverneze o ţară şi să negocieze cu sistemul european şi FMI. Fără îndoială, negocierea va fi cea care va determina capacitatea sa de a guverna. Tsipras deţine acum în mână destinul european al Greciei. Problema este că politica europeană a plonjat într-o nouă eră volatilă după victoria în Grecia a radicalilor de extremă stânga, Syriza, decişi să pună capăt anilor de austeritate. Va dura până când ei vor învăţa să se acomodeze cu tratatele, mecanismele şi regulile instituţiilor UE. Grecia vrea să impună un nou joc în UE ţinând cont doar de problemele ei interne.
Aliaţii lui Putin
În realitate se poate spune că prin -Tsipras, preşedintele rus, Vladimir Putin, a câştigat alegerile în Grecia. -Alexis Tsipras este un aliat al lui -Putin, apără politica agresivă a Kremlinului în Ucraina şi după anexarea Crimeii a fost unul din rarii lideri politici europeni, alături de Marine Le Pen, şefa Frontului Naţional, extrema dreaptă franceză, care s-a dus în mai 2014 la Moscova, unde a fost primit cu pompă, în special de un apropiat al lui Putin, Valentina Matvienko, preşedinta Camerei Superioare Partidul său, Syriza, a votat în toamna care a trecut contra acordului de asociere între Ucraina şi UE şi s-a abţinut de la votarea unei rezoluţii ce condamna închiderea -ONG-ului Memorial de apărare a drepturilor omului, fondat de Saharov.
Ca şi cum nu era destul, la fel ca Marine Le Pen, Tsipras doreşte ieşirea din NATO a ţării sale, aşa cum scrie în platforma partidului din 2013. Kremlinul nici nu ar putea visa ceva mai bun. Observatorii politici se întreabă dacă Tsipras va încerca să boicoteze politica UE faţă de Rusia, care trebuie să fie acceptată în unanimitate? Va distruge arsenalul de sancţiuni adoptat anul trecut după anexarea Crimeii şi invadarea Ucrainei de Est? Vom vedea rapid, la 12 februarie când miniştrii de Externe ai UE se reunesc pentru discutarea noilor măsuri contra Rusiei.
Formaţiunea Grecii independenţi cu care a format coaliţia de guvernare este, de asemenea, un susţinător al Moscovei. Liderul ei, Panos Kammenos, noul ministru al Apărării a anunţat deja că doreşte ca Grecia să achiziţioneze armament din Rusia, o premieră în UE.
