Anul cinematografic 2004 a fost, in mare masura, anul asteptarii infrigurate a "Troiei", o ecranizare a "Iliadei" lui Homer, cu Brad Pitt pe post de Ahile.
Povestea demareaza, in mare, asa cum stiti: Paris, printul Troiei (Orlando Bloom) o rapeste pe Elena, regina Spartei (Diane Kruger), sotia regelui Menelau (Brendan Gleeson). Dezonoarea este de neindurat, astfel incat armatele Greciei se unesc pentru a o aduce pe Elena inapoi in Troia. si tot asa… E o productie teribil de ambitioasa a regizorului de origine germana Wolfgang Petersen ("The Perfect Storm"), lucru care se intelege nu doar de pe ecran, ci se citeste printre randuri din cifrele care
l-au insotit. Adica: trei locatii diferite (Londra, Malta, Mexic); 1.200 (atatia oameni au fost machiati, costumati, coafati pentru figuratia speciala); 200, respectiv 500 (de atatia mesteri britanici, respectiv maltezi, a fost nevoie pentru constructia Troiei). "Povestea noastra este o imagine strans tesuta despre personaje, cu oameni si emotii fascinante, a carei capturare insasi reprezinta o provocare", afirma Wolfgang Petersen. "Mai presus de acestea, prezentam povestea lor pe fundalul unei imagini imense, spectaculoase", mai adauga cineastul si, de fapt, abia aici avea dreptate. Pentru ca nu te uiti la "Troia" ca la o drama psihologica intensa sau la constructia complexa de personaje; la "Troia" te vei uita pentru spectacol. Minus celebrul Cal Troian, care in viziunea lui Wolfgang Petersen seamana un pic cu o vacuta – ramanand in continuare foarte simpatic.
