În toate vremurile, artiștii au simțit nevoia să se bage sub pulpana vreunui puternic al zilei, dar între a încerca să îți faci viața mai bună și a face jocurile unei puteri e distanță destul de mare. În această campanie electorală, din convingere sau din calcul politic, unii dintre artiștii noștri au decis să își pună la bătaie singura lor „avere“ sigură: propria imagine.
Fiecare om are dreptul la opinie și asta este cu adevărat de respectat. Dar depinde mult și modul în care, ca vector de opinie, decizi să faci un laudatio. Și asta uneori a lăsat de dorit.
Citește și: Cum își schimbă discursul trompetele lui Ponta
De pildă, la o emisiune Sinteza Zilei de la Antena 3, actrița Florina Cercel, a cărei afinitate cu fostul lider de partid și de stat Ion Iliescu este cunoscută, a spus: ”Eu am să-i mărturisesc domnului Victor Ponta un lucru extrem de sensibil. V-am întâlnit prima dată în urmă cu aproximativ 16 ani. Vă ocupați atunci de tineret. Era chiar ziua țării. Am fost invitată de președintele de atunci la această mare sărbătoare. Atunci am dat prima dată mâna cu dumneavoastră. Am schimbat câteva vorbe și ceva m-a făcut să mă simt brusc bine în prezența dumneavoastră. Fiind actriță, sigur că sunt senzitivă și simt aura celor cu care intru în contact. De atunci dumneavoastră faceți parte din această categorie. Poate statura dumneavoastră impresionant sportivă, poate privirea dumneavoastră atât de inteligentă, poate zâmbetul dumneavoastră atât de omenesc m-au făcut pe mine să fiu foarte atentă și să vă urmăresc evoluția”. Discursul Florinei Cercel a fost la un moment dat întrerupt de Victor Ponta însuși, care sugera că un astfel de portret o va face geloasă pe Daciana Sârbu. ”O înțeleg de ce vă iubește așa de mult,” a continuat neabătută Florina Cercel.
Printre cei care i-au făcut propagandă lui Victor Ponta s-a aflat și veteranul teatrului românesc, Radu Beligan, a cărui coabitare cu regimul comunist a fost elegant trecută cu vederea în ultimii 25 de ani. ”Îl susțin pe Victor Ponta pentru că țara aceasta are nevoie de un președinte tânăr și energic. Cred în tineri, doamnelor și domnilor”, a declarat Radu Beligan în clipul afișat chiar pe Arena Națională la lansarea campaniei lui Victor Ponta.
Desigur că se pune întrebarea cine nu e tânăr în comparație cu Radu Beligan, iar dacă acesta este un criteriu, de ce nu a susținut oare dumnealui un alt candidat? Răspunsul îl aflăm din odele pe care artistul i le-a adus lui Nicolae Ceaușescu, citate în scrisoarea deschisă a domnului Andrei Pleșu către Radu Beligan: ”Ceaușescu era «cel care asculta respirația țării», «cel care șters din dicționar cuvintele: oboseală, inerție, stagnare, nepăsare, imposibilitate», «cel care se odihnește de o muncă prin altă munc㻓.
Oricât ar fi de greu de crezut, dar chiar și Ceaușescu era un om tânăr și energic, demn de a fi susținut de artiștii poporului, mai ales dacă, așa cum era cazul lui Radu Beligan, mai primeau și funcții importante ca membru în Marea Adunare Națională (parlamentul lui Ceaușescu) și director etern (etern cât Ceaușescu) al Teatrului Național.
Altă susținătoare a lui Victor Ponta, actriță de un înalt angajament politic (gurile rele spun că avea și ceva stele pe umăr), a fost Adela Mărculescu. Nelipsită de la megaspectacolele omagiale de pe stadioane în Epoca de Aur (oare de unde o fi luat Ponta modelul?), ea recita pe atunci cu aplomb din Zaharia Stancu: ”Sub cer albastru pe-albastru ocean/ Corabia noastră aleargă-nainte/ Mândră aleargă'nainte,/ Spre viitor, spre comunism aleargă…/ Prielnic e vântul. Meşter cârmaciul/ Mândră corabia… Meşter cârmaciul”.
Cârmaciul s-a schimbat, dar corabia care mergea spre comunism nu, cel puțin așa credea actrița societară de onoare a Teatrului Național. (Chiar așa, un minim proces al comunismului nu se poate face și în lumea artistică? Cei care au dat cu greu din gură la spectacolele omagiale sau cu subsemnatul la Securitate chiar nu pățesc nimic? Sau doar extincția biologică ne mai salvează de aceste specimene?)
”Baladistul” Tudor Gheorghe s-a aflat și el în corul tovarășilor care i-au făcut propaganda lui Victor Ponta. El a spus că susține astfel ”un cetățean român tânăr, inteligent și mai ales viu.” Un portret-robot în care s-ar putea încadra cu brio un sfert din cetățenii români, am spune. De ce atunci Victor Ponta? Asta e mai greu de precizat.
Cei mai mulți dintre acești artiști, care au mai ieșit și pe la televiziuni să se plângă într-un mod penibil de cât de greu o duc, au diplome de onoare, pensii de merit și o serie de alte drepturi antume și postume (bănuți în teșcherea în viață, loc de veci cu ieșire la ”bulevard” la Bellu și salve de tun la înmormântare).
Fără a se bucura de astfel de privilegii, tot un cetățean român tânăr, inteligent și în mod mai mult decât evident viu au susținut și cei din tabăra adversă. Fără a-i citi aura și fără a-l gratula pe vreun stadion pe Klaus Iohannis, o serie de artiști s-au aliniat nu atât în spatele lui, cât împotriva lui Victor Ponta.
Artiștii aflați împotriva „forțelor Răului și Întunericului Moral“
”Campania jegoasă a PSD trebuie anihilată, altfel ne vom trezi în întunericul care se va așeza după ce acest individ imoral și amoral numit Victor Ponta ar ieși președinte. Trebuie să ieșim la vot împotriva acestui flagel numit PSD. Acest moment dramatic pe care îl trăim are ceva din claritatea epică a unui basm. Forțele Răului și Întunericului Moral trebuie spulberate. O putem face doar prin vot. Ieșiți la vot și, vă rog, scoateți-vă prietenii la vot. Este ceasul al doisprezecelea. Nu mai e timp să vedem unde am greșit. Important e să nu greșim acum. Lehamitea, indiferența, scârba nu au ce căuta aici. Ieșim la vot.” Așa scria actorul și muzicianul Tudor Chirilă încercând să scoată din case tinerii inteligenți și (surpriză!) vii ca să meargă la vot.
După turul întâi al alegerilor prezidențiale, artistul plastic Dan Perjovschi declara: ”Primăria din Sibiu are cel mai mare buget pentu cultură dintre toate primăriile din România. Ponta a tăiat bugetele la Cultură și la Educație și a «belit» ICR-ul. Pentru mine nu este nevoie de alte argumente ca să votez Iohannis. În primul tur am votat la Atena (unde aveam expoziție) și în al doilea tur voi vota la Zagreb (unde voi avea expoziție). Ca sibian sunt în situație de «win-win». Dacă iese președinte Iohannis e bine pentru toată lumea, dacă nu, e bine pentru sibieni că rămâne primar).“
”Mergeți la vot!”, scria pe pagina lui de Facebook regizorul Radu Afrim. ”Nu e nimic mai important. Vă rog eu, care nu-s nici de stânga, nici de dreapta, ci am o repulsie greu de reprimat pentru politicianul român. Nu ascultați de actori expirați sau de popi cumpărați. Viitorul nu e al lor. Ascultați-vă conștiința. Cu siguranță aveți una. Chiar dacă uneori vi se spune s-o ignorați. Intrați la vot, gândiți-vă încă o dată la dezastrul moral în care au împins țara și puneți ștampila aia. Mulțumesc. ”
”În turul întâi am votat cu Monica Macovei, chiar dacă eram conștient de faptul că nu avea șanse. Asta pentru că mă doare hoția generalizată, iar Macovei e ca o rază de speranță în lupta anticorupție”, spune actorul Constantin Cojocaru.
Actorul Marius Manole și-a rugat insistent cele câteva mii de prieteni de pe Facebook să iasă la vot: ”Mai avem 45 de minute. Haideți! Ieșiți din casă! Românii din străinătate stau câte 8 ore în frig, nouă ne ia maxim o oră. Vă roooog. O să regretăm în următorii 5 ani că am fost leneși”.
Marius Manole a pus poze de la secțiile de votare din diaspora și a postat mândru de concetățenii lui: ”La Iași PSD-ul a fost lovit de tren: tot județul a votat Iohannis. S-a strigat așa:
Ghinion, ghinion, Iaşul s-a trezit din somn!
DNA, să nu ne laşi, vrem să vii şi pe la Iaşi!
Diaspora, nu uita, Iaşul e de partea ta!
Uniţi, uniţi, ne facem auziţi!”
Regizorul Tudor Giurgiu a prins la mustață votul pentru că avionul cu care trebuia să ajungă la București întârzia decolarea. ”De ce eu? De ce azi?”, posta el supărat pe Facebook făcând trimitere la titlul filmului său, ”De ce eu?”, film despre moartea suspectă a procurorului Panait, colegul lui Victor Ponta, care s-a sinucis în urma presiunilor politice pe vremea guvernării Năstase.
După ce, în sfârșit, a ajuns să voteze, Tudor Giurgiu analiza creșterea și descreșterea gloriei lui Ponta astfel: ”Începutul sfârșitului pentru Ponta a fost ziua de sâmbătă, 20 septembrie. Mai țineți minte? Arena Națională, El Lider Maximo, un amestec hidos de spectacol tip Ceaușescu-Kim Ir Sen și atitudine gen Viktor Orban. Nu cred că am fost singurul care a rămas stupefiat privind imaginile de pe stadion. Nu credeam să mai văd așa ceva la 25 de ani după”.
Un poem al unui scriitor comunist a tot fost pus pe Facebook (partidul Facebook, numit mai nou) zilele acestea. Nu știm care dintre recitatorii patriei l-a spus pe vremuri. Se numește ”Hanibal” și-i aparține lui Eugen Jebeleanu: ”Nimeni n-avea ceea ce el avea:/ superba lui trufie/ și elefanții și labele lor sfărâmând vertebrele acestor munți albiți de spaimă./Călca, de-abia să se audă, peste stânci/ și s-auzea în Lună/ și nimeni nu mai văzuse trâmbițele de piatră ondulândă ale acestor fiare. Și n-au învins.”
Câtă premoniție într-un artist altfel destul de aservit regimului! Până la urmă se dovedesc buni și comuniștii la ceva. Sunt senzitivi și știu să citească ”aura” viitorului.
