Există cel puţin trei aspecte de care te loveşti fără să vrei în viaţa economico-socială şi care, deşi aparent disparate, aduc în discuţie una şi aceeaşi problemă ce se „bucură”, din păcate, de o abordare cu totul necapitalistă în capitalismul nostru de tip clientelar. E drept însă că se dovedeşte a fi cam la fel şi în ţările să le zicem mature ale acestei rânduieli economico-sociale! Şi aceasta ca expresie a unei abordări similare în întreg capitalismul actual, care în atâtea privinţe încalcă regulile capitalismului pentru a servi capitalul!
Folosim zilnic, prin forţa lucrurilor, servicii publice (transport în comun, distribuţii de gaze, distribuţii de electricitate, distribuţii de energie termică, apă-canalizare) pentru care, în mod firesc, plătim. Multe dintre aceste servicii sunt asigurate (încă) de companii de stat şi aproape sistematic respectivele companii nu numai că nu realizează profituri, dar înregistrează şi pierderi. Şi tot sistematic, toate analizele economice insistă pe performanţele slabe ale companiilor de stat, inclusiv, şi aproape înainte de toate, ale celor din serviciile publice, şi se lamentează cât suportăm noi lipsa lor de performanţă! Treaba nu este însă deloc clară, căci întrebarea este dacă tragem ponoase sau, dimpotrivă, tocmai tragem foloase din absenţa profiturilor în aceste companii, căci, dincolo de o mai bună organizare în sine, realizarea de profituri nu ar fi, de fapt, pe seama preţurilor şi deci a noastră, în calitate de beneficiari ai serviciilor?!
Al doilea aspect al problemei în discuţie ar trebui să o clarifice, dar pe mulţi îi bagă şi mai mult în ceaţă. Din motive pe care nu le discutăm acum şi aici, unele servicii publice dintre cele menţionate au fost transferate prin aşa-zise „privatizări” în mâna unor companii străine (aşa-zise privatizări, pentru că aceste companii nu sunt neapărat private, ci tot de stat, dar aparţinând altor state decât cel român). Aceste companii, spre satisfacţia analiştilor, realizează profituri. Pe seama cui? A unei mai bune organizări?! Desigur! Dar şi pe seama creşterii preţurilor şi tarifelor! Creşteri însă nu din cauza vreunor investiţii sau îmbunătăţiri de calitate, ci creşteri în sine, căci companiile din serviciile publice au monopol şi beneficiarii serviciilor publice n-au, de fapt, alternativă. Să ne bucurăm că „privatizatele” firme din serviciile publice au profit?!
În sfârşit, al treilea aspect ne luminează perfect. Simplă persoană fizică de eşti, şi nu mai vorbim de cazul în care persoană juridică te afli, orice operaţiune financiară doreşti să faci trebuie să o faci prin bănci! Nu că aşa ar fi mai civilizat sau mai eficient, ci pur şi simplu că aşa spune legea! Însăşi legea conferă băncilor un monopol. Un monopol de serviciu public. Cum se raportează la acest monopol goana băncilor după profit, după profit cu orice preţ? Este foarte simplu – nu trebuie cine ştie ce management performant – să faci profit sub oblăduirea acestui monopol, stabilind după dorinţă dobânzile la depozite şi cele percepute la credite. Băncile evită să discute despre acest monopol, probabil pentru că realizează că, în măsura în care nu este nici măcar dobândit, ci atribuit prin lege, ar trebui compensat prin nişte obligaţii de ordin public despre care nici nu vor să audă! Dar intră în capcană de îndată ce se prezintă ele însele „intermediari” între deţinătorii de bani şi doritorii de bani, chiar numind sumele pe care le plasează „grad de intermediere”. De altfel, când ajung în situaţii dificile chiar din motive legate de propriul comportament riscant, nu ezită – cum a fost în criza recentă – să ceară bani de la state, având în vedere tocmai serviciul public de intermediere pe care îl fac!
Toate cele trei aspecte aduc în discuţie aceeaşi problemă care cel mai simplu poate fi formulată astfel: trebuie serviciile publice să realizeze profit?! Există îndrituire pentru realizarea de profituri de către acestea? Îndrituire din atribuire de monopol?! Sau îndrituire morală din îndeplinirea unei funcţii publice? Şi apoi, profituri pe seama cui?! A populaţiei, a firmelor private, recunoscute oficial ca beneficiari ai acestor servicii?!
Ilie Şerbănescu este analist economic
