» "Amintiri din Epoca de Aur 1: Tovarasi, viata e frumoasa!", filmul colectiv coordonat de Cristian Mungiu despre legendele urbane comuniste, va avea premiera in acest weekend.
Rememorarea unor momente incredibil de dureroase pentru cei care au trait vicisitudinile anilor ‘80 in Romania nu poate fi facuta decat cu umor. Cand intra Grigore (Gabriel Spahiu) in alimentara goala, inghetat de frig si cu caruciorul de butelie dupa el, se uita lung in jur si, un pic nedumerit, intreaba pe unul dintre vanzatori daca "aveti ceva?". Raspunsul vine smecher: "Ce se vede!".
Lipsurile de tot felul, impunerile venite de la partid si lectiile civice obligatorii au fost luate ca atare. si atunci, si astazi. Astazi insa Cristian Mungiu si Hanno Hoffer le-au oferit la pachet, intr-un film realizat in nota comica, alaturi de alti trei colegi: Ioana Uricaru, Razvan Marculescu si Constantin Popescu. Este vorba despre "Amintiri din Epoca de Aur 1: Tovarasi, frumoasa e viata!", care va avea premiera in acest weekend, aceasta fiind prima parte, iar cea de-a doua, "Amintiri din Epoca de Aur 2: Dragoste in timpul liber", va fi lansata in cinematografe peste o luna, pe 23 octombrie.
Legende urbane dintr-o lume gri
Romania anilor ‘80 pare pitoreasca, acum, la o distanta de 20 de ani de la eradicarea regimului totalitar, dar ramane pregnant imprimata in memoria celor care au trait acel regim. Indiferent ce s-ar nara, povestea ar putea avea o nota melancolica, dar sigur va fi condimentata cu mult umor. Asta a vrut sa faca si Cristian Mungiu, care a spus ca acest film urmareste sa arate "efectele secundare ale comunismului asupra omului de rand".
Prima parte a "Amintirilor din Epoca de Aur" este alcatuita din patru filmulete, de o unitate stilistica la care nu te-ai fi asteptat, dat fiind faptul ca sunt cinci cineasti care au regizat intregul film. Dar Mungiu nu a vrut sa dezvaluie cine isi pune semnatura pe fiecare film in parte. Povestea din Adancatele are o abordare mai speciala, mai ampla, cu mai multa atentie pe personaje, ca si cum regizorul a vrut sa fie sigur ca publicul distinge clar prapastia dintre actiunile activistului de partid duse in sat si lentoarea specifica vietii de cioban, de pilda.
Povestile urbane, dupa cum le caracterizeaza insusi autorii – desi unele sunt rurale de-a dreptul –, sunt inspirate din fapte reale, cunoscute de foarte multi romani, unele aparute ca stiri scurte de presa. In comparatie cu perceptia occidentala, unde de regula o legenda urbana nu a avut loc niciodata, ci este doar rodul imaginatiei si al folclorului oral, la noi toate au fost reale.
In "Legenda activistului in inspectie", la primaria din sat suna telefonul: un politruc de la centru porneste sa inspecteze traseul vizitei de lucru care urmeaza sa aiba loc a doua zi si insista ca ordinele sa-i fie respectate intocmai. Rcomanda ce fel de steaguri sa fie expuse si primeste raspuns ca doar "steaguri tricolore, ca de-astea am avut, rosii nu avem". Satul pare ca fierbe a sarbatoare, dar imediat realizezi ca totul e facut in dorul lelii. Se amenajeaza "un stand cu realizarile comunei", iar in final, cand capii satului si inspectorii de la centru care dadeau directive raman intepeniti in carusel, acestia "striga dupa ajutor organizat".
In Casa Scanteii e fierbere mare: in toate fotografiile oficiale, tovarasul Ceausescu isi scoate palaria in fata domnului Giscard D’Estaing, iar acest lucru, ideologic, este in-ac-cep-ta-bil! "Legenda fotografului oficial" releva absurditatile unei meserii frumoase in timpuri anormale, aratand cum pot interveni partidul si militia atunci cand e cazul. Pentru aceasta parte s-au folosit inregistrari reale de la TVR, iar figura lui Ceausescu apare cu prisosinta.
"Legenda politrucului zelos", una dintre cele mai frumoase, incepe cu o sedinta de partid, prea rosie si prafuita, unde se decide in unanimitate ca asa nu se mai poate: pana la sfarsitul anului se va eradica analfabetismul! Curentul electric nu ajunge la Adancatele, dar activistul sosit de la Bucuresti insista ca e o datorie de partid sa-l aduca la scoala si pe ultimul cioban din varful muntelui, caci invatatura te fereste de pericole de care nici n-ai aflat. Comicul de situatie si modul in care oamenii stiu cum sa se descurce si cu beleaua asta nu par uitate nici astazi. Senzational este ciobanul, in interpretarea lui Romeo Tudor, caruia nu-i pasa de scoala mai mult decat mulsul oilor.
In "Legenda militianului lacom", plutonierul de militie Sandu primeste de la cumnatul sau, cu doua saptamani inainte de Craciun, un porc viu. El sta la bloc, are vecini curiosi, porcul guita, nevasta vrea carne, ca altfel pare cam gras, desi e inca godac, iar copilul are un ramasag si trebuie sa duca sorici la scoala. Danut, propune parintilor solutia potrivita: gazarea. De o rara sensibilitate este dorinta baietilor din clasa de a o cuceri pe frumusica Georgiana cu sandvisuri cu salam de Sibiu, ce raritate!, sau cu o banana inca verde, procurata de parinti pentru pomul de Craciun. Ce vremuri!
Pariul cu publicul romanesc
Filmul poate fi incadrat intr-o categorie a absurdului, dar este o comedie, dupa cum sustine si Cristian Mungiu, desi il inscrie intr-o trilogie, care incepe cu drama "4 luni, 3 saptamani si 2 zile" si se termina cu "Dragoste in timpul liber". si ar mai putea exista o continuare, potrivit site-ul filmului, unde a fost lansat un concurs, "Cea mai tare legenda urbana a anilor ‘80", iar cea mai buna legenda ar putea fi transformata in scenariul unui viitor film.
Pariul sau cu acest film este, in primul rand, publicul roman, pe care spera sa-l readuca in cinematografe pentru o comedie romaneasca. "Am incercat sa luptam cumva impotriva titlului pe care ni l-am ales noi, pentru ca titlul asta ii sperie pe oameni, care cred ca despre Epoca de Aur nu poti sa vorbesti decat in drame." In timpul caravanei cu "4, 3, 2", regizorul a constatat ca exista un mare interes al publicului pentru cinema, dar in acelasi timp "e o limita a spectatorului de cinema de a intelege un tip de film care e destul de complicat, un tip de cinema de arta. (…) Am promis atunci ca urmatorul film pe care am sa-l regizez va fi ceva de ras. (…) si atunci am venit cu filmul acesta", a spus regizorul, premiat cu Palme d’Or la Festivalul de la Cannes in 2007.
In perioada de pregatire a filmului, Cristian Mungiu s-a lovit si de efectul invers al notorietatii. Dupa ce lumea a aflat de premiile primite cu "4, 3, 2", "am capatat un statut", spune regizorul, crezandu-se ca a castigat o gramada de bani. S-a trezit in situatia in care i s-au cerut 20.000 de euro pentru o poezie patriotica din anii ‘60. Evident ca a refuzat. Despre aceste detalii promite ca va povesti tot pe site-ul filmului. Bugetul total pe ambele parti ale filmului se ridica la un milion de euro.
Epopeea filmului "Amintiri din Epoca de Aur" este la inceput: a fost in cateva festivaluri de renume si continua sa fie prezentat in altele. In plus, a fost cumparat pentru circa 30 de tari.
