Se pare ca domnului Vantu ii place poezia. Insa nu orice fel de poezie, ci doar aceea scrisa de Adrian Paunescu. Il tot vad pe masivul bard declamandu-si versurile la postul dedicat femeilor sensibile (si ele), Romantica. "Totusi, poezia" e numele rubricii in care senatorul PSD ne aminteste frecvent ca romanul s-a nascut poet. Recunosc, ma apuca frisoanele de fiecare data cand nimeresc in toiul spectacolului liric cu pricina, nu pentru ca n-as fi o iubitoare de poezie. Sau pentru ca as contesta inzestrarea lui Adrian Paunescu pentru un anumit tip de poezie capabila sa umple stadioanele.
Insa ceva imi provoaca o repulsie inca si mai mare.
Mi-e imposibil sa inteleg amnezia nu a domnului Vantu (la dansul e balsam pentru constiinta incarcata), ci a noastra, a tuturor, a celor care toleram prezenta publica a unor insi care pe vremuri faceau slujul regimului (mai zgomotos si mai gretos decat era nevoie pentru a supravietui) si care acum trec drept mari romani. Ideea de a aduce un poet sa-si recite versurile la televizor e absolut laudabila. Insa, cand avem atatia poeti de exceptie (discretii Ioan Es Pop, Angela Marinescu, Ion Muresan si altii), trebuie sa-l admiram pe A.P., cu muza la purtator. De ce? Pentru ca gustul domnului Vantu spune ca acesta e Poetul care merita cinci minute de atentie? Fireste, dansul nu are gust decat pentru bani, si e limpede ca "Totusi, poezia" e, in fond, o afacere cu profit in rating. Totusi, imi rezerv placerea de a schimba canalul de fiecare data cand voi da peste ea.
