Să zic așa, eream cu turma de oi la Râpa Galbenă, o răscruce de drumuri chiar lângă Rezervația Naturală Biosferică Potroacele. Că un turist găsise în pădure o jumătate de schelet de dinozaur românesc pitic, din specia „Zalmoxes robustus“, pe care pădurarul Pișta Katona îl supranumise la mișto „Iliescus imortalus“.
Sesizând oportunitatea de turism științific-fantastic, primarul Liță Paraschiv declarase 40 hectare de pădure rezervație naturală dinozaurico-Spielbergică, având în cap și ideea să creeze un post de guvernator al rezervației pentru un văr de-al lui, care erea șomer de vreo doi ani, gen. Ca o divagație interesantă: Râpa Galbenă nu erea nici râpă, nici galbenă, atâta că așa îi pusese numele expertul cadastrist care o întabulase, în vederea unei escrocherii imobiliare cu o trecere de teren din extravilan în intravilan, și care expert erea ieșean.
Și ca o picanterie în interiorul divagației, expertul ieșean erea un alcoolic și îi pusese numele ăsta din cauza unor amintiri remanente despre bețiile pe care le făcuse el cu niște colegi de ilegalități la Râpa Galbenă din Iași. Pentru cine nu știe ce este o amintire remanentă, dar măcar are o plasmă acasă: amintirea remanentă este ceva gen dârele care rămân pe ecran, dacă te uiți tot timpul pe același post, de-un exemplu pe România TV, numai că dârele rămân pe creier. Iar cine nu știe nici ce sunt amintirile remanente și nu are nici plasmă, să se folosească de înțelepciunea poporului vizavi de bătrâni și să-și cumpere. În fine, eream eu la Râpa Galbenă din Potroacele și executam o activitate de IT, gen. Mai precis zis, împrumutasem o idee de la autoritățile din Insulele Feroe, insule despre care știam că ereau cam singura țară din lume care avea o echipă de fotbal pe care o mai bătea Naționala României.
Deci acești feroeji, că altfel nu știu cum să le spun, veniseră cu ideea să pună camere video pe oi, ca să poată accesa oamenii interesați modulul de Google Street View din Google Maps. Pentru cine nu știe, Google Street View este o îndemânare facilitativă din Google Maps, în care dai clic cu mausul pe ceva și-ți apare imaginea la nivelul străzii.
Așa se face că mă trezisem eu de dimineață, o rugasem pe Zizi să transmită și din partea mea, pe Facebook, condoleanțe Casei Regale pentru decesul reginei Ana, dar cu grijă să nu încurce pozele ca dom’ Cătălin Predoiu, și plecasem în țarcul oilor, gen. Și după ce demontasem două din cele patru camere video wireless de supraveghere antifurt pe care le aveam în colțurile țarcului, plecasem cu ele și cu turma la Râpa Galbenă. Asta a fost cauzalitatea care explică de ce mă chinuiam eu acum să montez camere video wireless pe două oi mai vioaie, ca să pot vedea pe un laptop ce văd ele pe teren. Că dacă îmi reușea asta, nu mai trebuia decât să-i contactez pe oamenii de la Google să rezolve ei legătura cu serverele lor și orice hipsterist cu tabletă care scociorăște Google Maps căutând casa lu’ prințul Charles sau castelul lui Dracula putea să vadă Rezervația Naturală Biosferică Potroacele ca și cum ar fi fost acolo, gen.
Tocmai stabilisem conexiunea între camerele video și laptop, când aud în spatele meu tusea părintelui Manole, care e singura tuse din lume pe care aș recunoaște-o instantaneu, chiar și în mijlocul unui spital de tuberculoși cu 500 de paturi. Nu știu dacă v-am mai spus, dar felul părintelui Doicaru de a se strecura în spatele tău ca să tușească de la un metru mă scoate din minți. E posibil să fie și la el o remanență de pe timpurile vechii Securități. Care poate cei mai tineri nu știu, dar erea SRI-ul de pe vremea comunismului.
— Săru’ mâna, părinte! – zic eu cuviincios și mă întind după sticluța de țuică pe care o aveam ascunsă strategic în husa de la laptop.
— Pace ție, nea Titi, fiule! – zice el agitat, îmi smulge sticluța din mână și trage o dușcă mare, pe nerăsuflate. Să zic așa, părintele Manole erea într-o stare de dezvirginozitate febrilă, care este o stare particulară de nervozitate, similară cu cea care survine în momentul în care ești supus unei situații de pierdere a vreunei forme de virginitate.
— Dar ce s-a mai întâmplat, părinte?
— S-a întâmplat că Elena Udrea ține postul Sfintei Marii pe Facebook, asta s-a întâmplat! Ai să zici că e dusă Udrea și că râde toată lumea de ea.
— Păi, nu râde? Râde!
— Păi, așa a fost și cu sfinții vechi, nea Titi. La început filistenii râdeau de ei și acum se calcă în picioare la biserică să le pupe icoanele. Să dea Dumnezeu să nu-mi tihnească gura asta de țuică dacă nu ajunge Udrea sfântă peste 50 de ani.
Gura de țuică i-a tihnit, deci am dedus că și Dumnezeu i-a dat dreptate.
În momentul ăla nu știu ce ne-a venit, că ne-am uitat la laptop. Una din oile cu cameră wireless plecase ușurel de lângă noi, intrase la păscut în Rezervația Biosferică Potroacele și transmitea acum video dintr-o poiană. Și când am văzut pe laptop ce se întâmpla în poiană, am rămas amândoi cu gurile căscate. Dar ca să nu stăm cu ele căscate de pomană, am picurat câte un douăzeci de mililitri de țuică pe ambele limbi. Deci care erea faza, pe care am și înregistrat-o pe laptop, s-o avem acolo, la un caz de ceva: Vespasian, unul din frații Hogaș, care erea omul de încredere al lui Angus MacDonald, mogulul din Potroacele, îi dădea o șpagă primarului Liță Paraschiv. Până aici, nimic neobișnuit. Dar dacă vă mai spun că din conversația lor a reieșit că șpaga este pentru a-l pune pe jurnalistul Liviu Mihaiu guvernator al Rezervației Naturale Biosferice Potroacele, vă las și pe voi cu gura căscată.
Primul gând care mi-a trecut prin cap a fost că, dac-o ține tot așa, Liviu Mihaiu o să ajungă și guvernator al Californiei, ca Schwarzenegger.
— Ce facem acum, părinte? Că primul meu impuls ar fi să-i dau în gât, gen.
— Fiule, creștinește ar fi să așteptăm. Am părerea că, dacă am aștepta un opt ani acolo, ar fi mai bine. Uită-te la precedentul care s-a creat cu cazul Sorin Ovidiu Vîntu – Bogdan Olteanu. Opt ani e optim!
— Dar de cum merge Google Street View cu oi, ce zici?
— Am părerea că dacă nu se bagă Google la finanțare, se bagă sigur SRI-ul.
O fi părintele Manole comunistoid și prăpăstios, dar eu zic că în materie de servicii secrete le cam are.
Titi Smeureac, cioban freelancer
