Spectatorii din provincie sunt excesiv de toleranti cu spectacolele de teatru proaste, mai ales cand vin din Capitala. Alfel nu se explica de ce publicul din Alba Iulia a aplaudat si chiar a ras pe parcursul spectacolului „Sarbatori fericite” (in regia lui Dinu Cernescu) al Teatrului „Nottara” din Bucuresti, jucat in orasul Unirii ca parte a programului oficial al manifestarilor dedicate Zilei Nationale.
Textul banal, comedioara previzibila, viziunea regizorala neinspirata si decorul de circumstanta ca pentru un spectacol de provincie (au alte decoruri cand joaca la sediu) au fost depasite doar de rateurile personajului principal, interpretat de Ion Dichiseanu, care si-a uitat majoritatea replicilor si arunca mereu priviri disperate in stanga sa, unde se afla sufleorul.
Povestea e simpla: in lipsa sotiei, Stephane (Dichiseanu) se hotaraste sa o insele, numai ca aceasta se intoarce brusc si il gaseste cu Julie, o juna pe care i-o prezinta ca fiind fiica sa, rezultata dintr-o greseala de tinerete.
De aici se tese o poveste intreaga, cu complicatii epice fortate si (culmea!) previzibile, care dureaza nu mai putin de doua ore si jumatate. Nu e de mirare ca Ion Dichiseanu nu a reusit sa tina minte toate replicile. S-a balbait mai mereu in cautarea inceputului de fraza.
Ajutorul grosolan pe care i l-a dat sufleorul se auzea uneori pana in ultimele randuri, astfel incat majoritatea spectatorilor aveau ocazia sa auda ce va spune actorul cu cateva fractiuni de secunda inainte.
„Am febra 39 de grade spre 42!”, e genul de replica la care rad in hohote spectatorii din Alba Iulia, ceea ce dovedeste ca publicul (de provincie) poate inghiti orice fie din complex, fie din nepricepere, fie din toleranta excesiva, fie din snobism sau poate din fiecare cate putin. Poate pe asta au si mizat cei de la „Nottara” cand au decis sa vina in orasul Unirii fara sa-si fi invatat textele.
