Teambuilding de poeti. La Cluj

Am fost la Cluj, la Colocviul National al Tinerilor Scriitori. Bine, dar ce e un scriitor? Problema e veche. Prin secolul al XVIII-lea, scriitorul era cineva care compila, plagia, vulgariza. Rand pe rand apoi, scriitorul a fost Poetul, Filosoful, Intelectualul si a incercat sa rosteasca adevaruri cat mai profunde, miscatoare. Sa schimbe lumea. A iesit prost: lumea il angajase ca purtator de cuvant, nu-i incredintase nici o responsabilitate. Asa ca el a sfarsit prin a deveni purtatorul propriului adevar: un om mereu sincer. Scriitorul este, asadar, mai mult decat toti cei care se ocupa cu scrisul, cineva sincer indiferent ce scrie. El ramane mereu creditabil ca cineva identic cu sine. Tocmai de asta, pe vremea lui Ceausescu, regimul i-a dat mancare si bautura ca sa mai si taca. De curand, scriitorul roman a inceput sa se profesionalizeze. Sa se intoarca la libertatea lui de a scrie despre orice, sincer, dar astfel incat sa-si convinga si cititorii care sa-i cumpere cartile. A fi sincer nu e totuna cu a parea sincer. El vrea sa-si vanda sinceritatea, pe de o parte, si sa ramana sincer cu el insusi, pe de alta. Greu. Publicul agreeaza unele forme de sinceritate, pe altele nu. Pana la urma, scriitorul caruia ii este cel mai greu sa convinga publicul cu sinceritatea lui ramane poetul. Pentru ca el nu povesteste, pentru ca e abstract etc. Cititorul il inghite greu, asa ca poetul trebuie sa stie sa-l impresioneze cu fel de fel de giumbuslucuri conexe. Daca nu, ramane singur. si abia asteapta sa-i dea cineva bani sa mearga la un colocviu unde se mananca si se bea, se joaca fotbal, se agata si se fac bovaric ierarhii. SI SE FAC BOVARIC IERARHII.