Scriitorul maghiar Peter Esterhazy a povestit, in cadrul PEN World Voices, cum tatal sau l-a turnat la Securitate timp de ani in sir.
Ii promisesem sotiei ca dupa ce termin cartea o duc intr-o calatorie la capatul lumii, ca sa fie fericita. Ma rog, nu a fost chiar capatul lumii, doar un satuc maghiar, dar a fost dragut. Nu am stat insa decat doua saptamani acolo, pentru ca m-au sunat sa-mi spuna ca pot sa-mi vad dosarul de la Securitate. M-a sunat un tanar, care era foarte ezitant, imi spuneam ca, probabil, are emotii pentru ca urma sa se intalneasca cu un scriitor atat de important ca mine. M-am vazut cu el la o cafea si mi-a pus in fata un dosar gros. Am incercat sa-l deschid, dar era prins cu niste cleme pe care nu reuseam sa le scot. Mi-am spus: «Nu se poate, tu, un scriitor atat de important, nu esti in stare sa desfaci niste cleme!». Asta pentru ca inca imi mai rod unghiile. M-am tot chinuit sa deschid acel dosar. Cand am reusit, am vazut scrisul tatalui meu. Tata avea un scris superb, toata viata m-am chinuit sa i-l copiez, dar era imposibil. Descoperirea aceasta a fost nu doar tragica, ci si interesanta. Pentru ca era ceva foarte real cu care trebuia sa ma confrunt. Am crezut ca creierul imi cedeaza. Ce poti face intr-o astfel de situatie?", se intreaba Peter Esterhazy, unul dintre cei mai importanti scriitori maghiari ai momentului, in fata unei sali nu atat de pline precum ar fi meritat-o, la The New York Public Library. Trecut in agenda PEN World Voices International Festival in acelasi interval orar cu Michael Ondaatje, Esterhazy pierde competitia pentru public in favoarea celebrului autor al "Pacientului englez".
"Nu s-a schimbat nimic in dragostea si respectul meu fata de el, dar a trebuit sa ma confrunt cu asta"
In ultima zi a PEN World Voices, inconfundabilul Peter Esterhazy povesteste, in inconfundabila limba maghiara – niciodata limba maghiara nu mi-a parut atat de melodioasa ca in South Court Auditorium a The New York Public Library, cand toata lumea se astepta sa auda vorbindu-se, desigur, engleza –, despre cum a aflat ca tatal sau l-a turnat Securitatii timp de ani in sir. "De fapt, nu s-a schimbat nimic in dragostea si respectul meu fata de el, dar a trebuit sa ma confrunt cu asta, sa-mi dau seama ca istoria este mai puternica decat fiinta umana. Dincolo de faptul ca a fost colaborator al Securitatii intre 1957 si 1970, tatal meu era o persoana reala, fantastica si fragila." In sala se face dintr-o data o liniste de gheata, pentru ca pana la aceasta marturisire s-a ras mult, Esterhazy fiind realmente o prezenta magnetica si un vorbitor extrem de carismatic. "Am inteles ca ar fi fost santajat pentru a intra in Securitate. Mi-e teama sa aflu cum, dar imi doresc atat de mult. Avea patru copii, iar presiunea sociala era foarte mare la inceputul anilor ’50. Probabil a fost foarte speriat", explica prozatorul.
A ajuns sa scrie o carte despre el. Dar nu pur si simplu. "Daca as fi scris despre relatia mea cu tatal meu, nu as fi scos mai mult de patru pagini." A luat toate povestile auzite si i le-a atribuit acestuia. "Nu sunt un cititor al The New York Times, dar daca as fi fost si as fi citit aici ca la coltul unei strazi cineva i-a aruncat cuiva in fata un burger, atunci as fi scris ca tata a aruncat burgerul in fata cuiva. Merge sa faci asta, pentru ca cuvantul tata este atat de puternic incat daca il pui intr-un text explodeaza. Nu am scris atatea pagini pentru ca trebuia sa-mi rezolv cine stie ce probleme personale. Nu vreau sa scriu carti pentru a-mi rezolva problemele personale. Relatia mea cu literatura este mult mai rece si mult mai tehnica. In romane, nu exista personaje, ci cuvinte. Cuvintele sunt cele care devin personaje. Daca nu ar exista cuvinte, nu as avea tata", spune prozatorul.
Iar problema pe care o are Peter Ester-hazy in America este ca intertextualitatea e confundata cu plagiatul. "Aici tot timpul trebuie sa cer voie. Iar eu nu vreau sa-i creez probleme editorului meu. Asa ca mereu trebuie sa intocmesc scrisori de multumire pentru diferite societati, va dati seama ce placere imi face. Cand intertextualitatea este un proces firesc. Dar noi incepem sa privim literatura ca pe o proprietate, e ca si cum ai spune aceste propozitii sunt ale mele si nimeni nu are dreptul sa le foloseasca."
PEN World Voices este unul dintre cele mai mari festivaluri din lume. La editia din acest an, care a avut ca tema relatia dintre literatura, viata publica si viata privata, au fost invitati peste 200 de scriitori din toata lumea, dintre care nu au lipsit cei care fac legea pe piata cartii mondiale: Umberto Eco, Mario Vargas Llosa, Salman Rushdie, Ian McEwan, a carui lectura, din pacate, a fost o mare dezamagire. Festivalul s-a desfasurat la New York intre sfarsitul lunii aprilie si inceputul lunii mai. In paralel cu acest festival, Institutul Cultural Roman din New York a organizat o serie de lecturi, un fel de sectiune "off" a PEN World Voices. (Deplasare realizata cu sprijinul Institutului Cultural Roman.)
