De mai mulţi ani încoace se dezbate o problemă destul de spinoasă în cadrul European Broadcasting Corporation (EBU) să se desfiinţeze sau nu Eurovisionul? În timp ce unii europeni consideră că piesele prezente la această competiţie sunt din ce în ce mai proaste, alţii speră ca show-ul să continue an de an ca şi până acum. Calculele sunt, oarecum, simple! Se ia un concurs cu acoperire foarte mare (toate cele 39 de ţări transmit competiţia) şi se adaugă o audienţă de 139 milioane de telespectatori – cam o pătrime din audienţa unei finale de campionat mondial de fotbal sau jumătate din cea a unei finale de cupă mondială la rugby. Această alăturare înseamnă un singur lucru: succes total şi bani din publicitate, atât pentru televiziuni, cât şi pentru EBU (la care fiecare ţară participantă cotizează anual). Aşa că, în ciuda muzicii, mai bune sau mai proaste, Eurovisionul are spectatorii săi fideli. De exemplu, anul trecut în Italia – ţară care nu mai participă la Eurovision din 1997, invocând mai multe nemulţumiri legate de felul în care se organizează şi jurizează competiţia, peste 10 milioane de oameni au urmărit finala. Ziarul Corierre de la Sera nota câteva zile mai târziu că Italia ar trebui să se reîntoarcă în concurs. Dacă acest lucru s-ar întâmpla, „The Big Four” (Spania, Germania, Franţa şi Marea Britanie – ţări care se califică automat în finală, fiind cei mai mari contribuitori financiari ai EBU) ar deveni „The Big Five”.
Paula Seling şi Ovi sunt cei care reprezintă în aceast an România. Aşa cum v-am obişnuit de doi ani încoace, în săptămâna concursului vă propunem un interviu cu românii care merg la Eurovision. Paula şi Ovi ne-au povestit despre cum au început colaborarea între ei, dar oferă şi câteva detalii „picante” despre turneul de promovare pe care l-au întreprins. Se pare că piesa a prins foarte mult la publicul european şi poate o să vedem anul acesta cea mai bună poziţie ocupată de România: locul al doilea sau primul (pe locul al treilea s-au clasat în 2005, Luminiţa Anghel şi trupa Sistem).
Eurovisionul din acest an pare a fi de mai bună calitate, propunând piese care aduc aminte – din punct de vedere al liniei melodice – de anii de glorie ai competiţiei – ’70 – ’80. Apropo de întoarcerea în timp, la concursul din acest an sunt 12 ţări care vin cu piese în limba oficială, alta decât engleza (deci excludem din start Marea Britanie şi Irlanda), lucru care ne trimite cu gândul tot la perioada „de aur”. Un material mai amplu despre Eurovision – în care am inclus şi o cronologie a participărilor României – găsiţi în Suplimentul Timpul liber, în paginile 6 – 7.
