Toata lumea stie povestea publicarii scrierilor postume ale lui Franz Kafka: cand acesta a murit, la 41 de ani, de pneumonie, i-a lasat prietenului si agentului sau literar, Max Brod, sarcina de a-i arde toate manuscrisele aflate in lucru. Din fericire, Brod n-a fost un tip prea ortodox, slava Domnului, si in felul asta am putut citi "Procesul", "Castelul", "America", dar si paginile de jurnal. Cand Brod s-a refugiat in Palestina, in 1939, a luat cu el toate manuscrisele prietenului sau, a publicat mare parte, iar restul (insa nimeni nu stie cu precizie ce inseamna acest "rest") au ramas in grija secretarei sale, Esther Hoffe.
Ei bine, ea a murit de curand, iar comoara, aflata intr-un apartament din Tel Aviv (printre caini, pisici si multa umezeala), le-a ramas celor doua fiice ale sale. Mediile culturale israeliene au luat foc si flama s-a intins rapid in toata lumea. O schita, un desen, scrisori inedite, povestiri neterminate – orice care ar putea intregi portretul incomplet al autorului ceh. Scrierile diaristice si epistolare ale lui Brod ar putea aduce si ele informatii suplimentare, eventual, sa modifice imaginea arida si ascetica pe care acesta i-a creat-o lui Kafka, in biografia publicata in 1937.
Esteher Hoffe a tinut cu dintii de aceste documente, nu a permis nimanui sa le vada si a fost paranoic de discreta, fapt care n-a impiedicat-o, totusi, sa vanda, in anii ’80, un manuscris al romanului "Procesul" pentru fabuloasa suma de doua milioane de dolari! Bani din care au trait bine-mersi si ea, si fiicele ei, ramase acum in postura de cerberi ai presupuselor inedite Kafka. Specialistii in Kafka spera sa gaseasca in apartamentul insalubru si restul romanului "Pregatiri de nunta la tara", neterminat, ca, de altfel, multe dintre scrierile autorului. Sa fie toata povestea o (al)arma publicitara disperata, ca si in cazul anuntarii romanului lui Márquez? Vad ca se poarta PR-ul ieftin in lumea literara…
