Autoritatile transnistrene au anuntat ca vor adopta steagul rusesc si rubla, ca o masura de definire a identitatii proprii a regiunii separatiste. La Chisinau, lucrul e vazut, desigur, ca o provocare, insa el arata cat de importante pot fi aceste simboluri pompoase ale suveranitatii, pe care le fluturam mandru sau le distrugem cu ura. In Vest, drapelul belgian e ars ritualic de nationalistii flamanzi care vor independenta entitatii lor administrative. In Cehia, euroscepticul presedinte Vaclav Klaus a pus sa fie date jos steagurile europene de pe castelul din Praga inca din prima zi in care si-a preluat functia. Tot asa, Macedonia postiugoslava a fost nevoita sa-si modifice primul steag, care reprezenta o celebra stea (sau soare) gasita intr-un cavou arhaic din Grecia, despre care se presupune ca ar fi cavoul dinastiei lui Alexandru si a tatalui sau, Filip.
Grecia s-a opus folosirii acelui simbol pe steagurile Macedoniei vecine, care in cele din urma a fost nevoita sa-si schimbe drapelul. Moldovenii romanofoni isi pun, desigur, intrebarea de ce nu pot si ei sa fluture steagul romanesc (la urma urmei, aproape identic cu cel al Republicii Moldova) si de ce puterea vrea sa-i convinga ca ei vorbesc un dialect aparte cand, pe de alta parte, transnistrenii pot sa isi spuna pur si simplu rusi. Pe ce se bazeaza afirmatia comunistilor de la Chisinau ca moldovenii ar vorbi un grai aparte? Ei bine, o replica celebra, atribuita de obicei maresalului francez Lyautey, spune ca diferenta dintre o limba si un dialect este urmatoarea: "O limba e un dialect care are o armata si o flota". si care flutura si un drapel, ar fi putut adauga maresalul, intr-atat steagul, ca substitut al totemului tribal, a devenit, printr-o metonimie mistica, simbolul in care se condenseaza identitatea nationala.
In multe tari, legea nu tolereaza insulta adusa drapelului, iar manifestantii pacifisti americani care in timpul razboiului din Vietnam sfidau guvernul dand foc in public steagului american stiau foarte bine ce faceau. Una dintre primele griji ale unui nou stat este aceea de a se dota cu un steag si un imn national. Cand Cecenia s-a declarat independenta, la inceputul anilor ’90, printre primele masuri ale guvernului condus pe atunci de generalul Dudaiev a fost aceea de a gasi un artist care sa imagineze steagul Ceceniei, in vreme ce imnul national i-a fost comandat special unui obscur compozitor britanic. Ungurii din Ardeal flutura drapelul Ungariei, iar mai la sud, albanezii din Kosovo au folosit pana anul trecut steagul Albaniei vecine, inainte de a adopta actualul drapel kosovar, care reprezinta pur si simplu harta tarii. Deseori, un drapel este deturnat sau modificat astfel incat micile detalii schimbate capata o semnificatie aparte, ca intr-o gramatica heraldica.
Astfel, nationalistii flamanzi din Belgia au deturnat steagul oficial al Flandrei (una dintre cele trei regiuni federale), care reprezinta un leu negru cu limba si ghearele rosii, pictand leul negru cu totul, inclusiv limba si ghearele, ceea ce, fiind vorba de un partid de extrema dreapta, care in unele parti ale Belgiei a realizat deja scoruri electorale de peste 30%, nu poate decat sa nelinisteasca. Indiferent insa de culoarea lor politica, este uluitor cat de multi oameni, chiar si azi, dupa atata sofisticare "postmoderna", continua se identifice cu ceea ce flutura.
