Studiile nu oferă elevilor şi studenţilor din România toate abilităţile de care au nevoie angajatorii. Pentru a corela sistemul de învăţământ cu piaţa muncii e nevoie de o reformă curriculară profundă, arată un raport al Societăţii Academice din România.
Studii recente făcute pe piaţa muncii din Europa de Est şi Asia Centrală au scos la iveală o problemă întâlnită tot mai acut şi în România: nevoia de angajaţi calificaţi a crescut permanent, dar există un deficit de astfel de forţă de muncă şi un surplus de muncitori slab calificaţi. Tendinţa se manifestă în ciuda faptului că numărul celor cu studii superioare creşte rapid. În decurs de un deceniu, numărul studenţilor s-a triplat, deşi în aceeaşi perioadă populaţia de vârsta 18-24 ani a scăzut cu aproape 400.000 (15%). Problema este însă că nu a crescut şi calitatea pregătirii.
Aproape jumătate dintre angajatorii din România se plâng că absolvenţii nu au abilităţile de care au nevoie firmele în acest moment. Acest lucru a ajuns să fie, după regimul de impozitare, a doua constrângere în creşterea companiilor din Europa de Est şi Asia Centrală. Dacă în aceste ţări ponderea firmelor care consideră că un asemenea deficit reprezintă o problemă este de 30%, la noi în ţară este undeva între 40 şi 50%, potrivit raportului SAR. Angajatorii din România spun că găsesc cu greu personal care să aibă capacitatea de a acţiona autonom sau, altfel spus, să aibă o gândire critică şi capacitatea de a rezolva probleme. Abilitatea de a lucra în echipă, cea de comunicare şi cea de negociere sunt, de asemenea, importante pentru angajatori. Pentru ca elevii să-şi formeze competenţe-cheie, trebuie regândite complet didactica şi metodica prin care astfel de competenţe să poată fi învăţate. Experţii recunosc însă că în România nu există suficient know-how despre cum ar trebui făcută această componentă a reformei curriculare până în cele mai mici detalii.
Scopul principal: corelarea educaţiei cu realitatea
Lipsa de legătură dintre ceea ce se predă în clasă şi viaţa de zi cu zi a elevilor este o altă problemă în România. O soluţie ar fi colaborarea mai puternică dintre mediul privat şi cei care trebuie să regândească curriculumul, pentru că în acest fel companiile ar putea să-şi spună punctul de vedere asupra abilităţilor necesare viitorilor angajaţi. Concret, poate fi folosită expertiza existentă în zona economică (firmele de training, HR, asociaţiile patronale), în cea a societăţilor profesionale şi în cea a ONG-urilor pentru a forma unele competenţe-cheie: antreprenoriale, digitale, de comunicare, civice, gândire critică. Această colaborare s-a instituţionalizat deja în alte ţări, cum ar fi Australia.
Profesorii le oferă însă elevilor la clasă direct concluzia, în loc să-i ghideze, prin întrebări şi discuţii, pentru a o găsi singuri; acesta este unul dintre modurile care declanşează şi angajarea lor emoţională. Exact în acest mod se formează însă abilităţile cognitive de ordin superior. Or, în domeniul ştiinţelor naturii şi matematicii teoria este introdusă şi prezentată în mod abstract, fără legătură cu experienţele concrete ale elevilor, care le-ar putea trezi curiozitatea şi i-ar angaja emoţional. Zece metode prin care se pot forma competenţele-cheie, propuse de profesorul Iulian Leahu, care are mai multe lucrări despre metodele de predare, sunt învăţarea prin realizare de proiecte, rezolvarea de probleme, exersarea, observaţia sistematică, experimentele, lucrările practice, investigaţiile, studiile de caz, dezbaterile sau jocul de rol.
