» Au fost necesari peste 50 de ani pentru ca filmul "The Curious Case of Benjamin Button" ("Strania poveste a lui Benjamin Button") sa ajunga pe marile ecrane. Initial, povestea lui F. Scott Fitzgerald era considerata imposibil de adaptat pentru cinematografie.
Brad Pitt a avut norocul sa joace intr-una dintre cele mai ciudate realizari ale cinematografiei de astazi, in rolul lui Benjamin Button si in povestea celor peste opt decenii pe care le-a parcurs… invers. Adica, se naste batran si moare dupa 87 de ani, ajuns in postura de bebelus.
Realizarea filmului in sine este o poveste fascinanta, caci cei care si-ar fi dorit sa faca acest lucru, timp de 50 de ani, considerau ca este de "nefilmat", noteaza The Times. Filmul se bazeaza pe o nuvela scrisa in 1922 de F. Scott Fitzgerald, autorul romanului "Marele Gatsby", si adaptata pentru marele ecran de scenaristul Eric Roth. S-a realizat un blockbuster, cu Brad Pitt cap de afis intr-o productie nominalizata la 13 premii Oscar, printre care la categoriile Cel mai bun machiaj si Cele mai bune efecte speciale.
Scenaristul se mandreste ca a reusit sa faca o adevarata epopee cinematografica – cu nasteri si decese, cu inceputuri si sfarsituri –, care poate sta alaturi de alte megaproductii de gen precum "Pe aripile vantului", "Cleopatra" sau "Titanic", de altfel rare in panteonul Hollywoodului.
Eric Roth (63 de ani), castigator al unui Oscar pentru scenariul "Forrest Gump" (un film cu care este deseori comparata povestea lui Button), povesteste ca in 1922 F. Scott Fitzgerald a avut o fetita. Se pare ca ea a fost muza autorului, Fitzgerald scriind nuvela "The Curious Case of Benjamin Button" pe vremea cand fetita avea trei luni. Este povestea unui om care s-a nascut aratand ca unul de 70 de ani si, treptat, inaintand in varsta, intinereste. Realizatorii au plusat, impingand varsta, la nasterea lui Button (Pitt), la 86 de ani.
Se naste ca un batranel uscat, intr-un spital din New Orleans, in anul 1918, iar cu trecerea deceniilor intinereste, devenind din ce in ce mai puternic, in timp ce oamenii din jurul sau, treptat, sunt devastati de trecerea timpului. In copilaria lui, Button intalneste o fata, Daisy (Cate Blanchett), care devine dansatoare, apoi iubita lui, pentru o fericire vremelnica.
Un proiect pritocit 12 ani
Povestea lui Fitzgerald a captat interesul la Hollywood in anii ‘50, mai ales al producatorului de "categorie grea" Ray Stark ("Noaptea iguanei", "Funny Girl"). Stark nu a facut nimic pana cand, la inceputul anilor ‘80, o serie de scenaristi au incercat adaptarea nuvelei. Eric Roth spune ca cea mai atasata scenarista a fost celebra Robin Swicord ("Little Women", "Memoriile unei gheise" si co-scenarista la "Benjamin Button"), care a lucrat la proiect timp de 12 ani.
David Fincher, pe la 30 de ani, cand era inca regizor de reclame, are ocazia sa citeasca scriptul lui Swicord. "Era in 1992 si stiam ca Steven Spielberg este interesat de scenariu", declara Fincher ("Fight Club", "Seven"), cel care pana la urma a regizat acest film de succes. "Am citit povestea, am vazut ca este minunata, dar nu stiam cum s-ar fi putut realiza. Era innebunitoare ideea provocarii tehnice reprezentate de viitorul film si parea credibila descrierea unei minti imbatranite intr-un trup de copil", isi aminteste regizorul.
Prin 2001, regizorul Spike Jonze ("Being John Malkovich"), vechi prieten al lui Fincher, a inceput un proiect de dezvoltare pe adaptarea lui Button, alaturi de scenaristul Jim Taylor ("Sideways"). "El mi-a spus ca poate deveni o poveste mult mai intima", spune Fincher. Cand Paramount Pictures (detinatorul drepturilor de autor) a anuntat ca ii ofera dreptul de adaptare lui Eric Roth (care se poate lauda si cu un Oscar pentru scenariul filmului "Insider"), Jonze a abandonat. "Mi-l amintesc pe Spike spunand: «Il stiu pe Eric Roth, este al dracu’ de talentat. Poate ca ar trebui sa astepti sa citesti ceea ce face, inainte de a-ti imagina ceva tu»", mai spune regizorul.
Realizatorii, afectati de decesele din familiile lor
Viata lui Eric Roth trecea pe atunci prin momente grele. Mama sa a murit de cancer, la trei luni dupa ce Eric se apucase de scris scenariul. Tatal lui s-a stins la mai putin de un an dupa aceea. Deloc surprinzator, spunea el amar, avand in vedere la ce lucra (mortalitatea, inevitabila moarte), a introdus in script ideea fantomelor parintilor. "A fost un fel de-a spune ceva personal despre moarte. Am folosit o multime de lucruri pe care le-am auzit la mama si la tata in dialogurile purtate in spital", marturiseste Roth.
Fincher a fost socat cand Roth a terminat scriptul, in 2002, si i l-a prezentat in peste 200 de pagini. "I-am spus ca nu stiu daca un studio va plati pentru patru ore de film, dar ca mi-ar placea sa fie implicat", rememoreaza Roth. Cumva, ceva s-a intamplat cand Fincher s-a trezit fata in fata cu Sherry Lansing, de la Paramount Studio, care ii explica de ce versiunea lui "Benjamin Button" va costa 150 milioane dolari (pe care ulterior i-a scos lejer, in prima saptamana de rulare).
"Nu au fost chiar atat de multe efecte speciale inedite, nefolosite pana acum vreodata", mai spune el, referindu-se la efectul tehnic supranumit "repozitionarea capului", care i-a permis lui Fincher o "grefa" aplicabila oricarui actor – suprapunerea unui cap de adult pe un alt trup, de copil, de pilda. La filmari s-au folosit oameni de statura mica, nu trupuri de copii.
Brad Pitt, prieten bun cu Fincher – doar a jucat in cele mai bune dintre filmele sale –, a acceptat sa intre in hora cu o singura conditie. "Brad a fost interesat sa joace numai daca apare in toate ipostazele care alcatuiesc viata lui Button pe ecran", spune Fincher. Asa ca regizorul a trebuit sa foloseasca noua tehnica de schimbare a capului. Fincher descrie cum se proceda: la o sedinta, Pitt statea in fata a cinci camere, care filmau si redau expresiile faciale, inainte de cartografierea digitala a performantelor trupului actorului. "Brad s-a simtit ca pestele in apa. Noi glumeam ca n-ar fi trebuit sa paraseasca deloc Franta, unde locuia. Doar sa-si arunce capul ce trebuia inlocuit peste gradina", rade Fincher.
Filmarile au durat 150 de zile si s-au desfasurat in Louisiana, Montreal, Los Angeles, Insulele Virgine si Cambodgia, o aventura pe masura cautarilor interioare in jurul lumii ale personajului Button. In 2007, dupa opt luni de postproductie, lucrand cu peste 200 de ore de film, lui Fincher ii venea sa se dea cu capul de pereti. Nu mai putea lucra. "A fost un dezastru", spune el amintindu-si de zilele draconice de la finalul postproductiei. "Imi venea sa-mi iau campii. si ma gandeam: Doamne! O sa ajung in justitie si o sa-mi petrec tot restul vietii in inchisoarea datornicilor." In cele din urma, cu cateva secunde inainte sa-l distruga octogenarul Benjamin cu acel cap ridat al lui Pitt pus pe micul trup al actorului Peter Donald Badalamenti, a venit vestea de la supervizorul efectelor speciale, Eric Barba, care a anuntat ca a reusit, i-a iesit "reteta". "si asta a fost! Benjamin a devenit un personaj. si nu cred ca exista o filmare mai buna in tot filmul", conchide regizorul.
E adevarat, efectele speciale sunt impecabile si complete. Iar Brad Pitt a avut ocazia unica de a-si demonstra performantele actoricesti faciale, pe care orice ochi critic le poate vedea.
Efectele speciale nu sunt singurele atuuri, iar Fincher admite ca filmul este special pentru monumentala sa poveste si pentru profunzimea sentimentelor. Mai mult, intamplarea a facut ca tatal regizorului sa moara chiar inainte de a primi unda verde de la Paramount. "A fost ca un trasnet vestea ca mi-am pierdut tatal. A fost bolnav timp de peste un an, dar intr-o noapte i s-a spart un cheag de sange. Eram acolo cand medicul m-a anuntat ca mai am cinci minute. si avea pe fata o expresie care spunea: Doamne, il voi vedea pentru ultima oara! Am incercat sa transfer sentimentul acesta si in film", a mai spus regizorul.
