Cazul e limpede. Adrian Severin nu este corupt, ci victima unei conspiraţii planetare, pentru că – după cum spune chiar europarlamentarul – „într-o lume în care România este tot mai puţin influentă, un român influent nu este acceptat”.
Jurnaliştii de la „Sunday Times” au realizat un experiment şi au contactat nu mai puţin de 60 de europarlamentari, cărora le-au oferit bani, în numele unei firme de lobby fictive, pentru a susţine modificarea unei legi. Doar trei politicieni au acceptat târgul, un austriac, un sloven şi românul Adrian Severin. În ziua în care a fost publicată investigaţia, austriacul a anunţat că se retrage din viaţa politică pentru a nu afecta imaginea partidului din care face parte. A doua zi, şi slovenul „s-a simţit” şi a demisionat din funcţia de eurodeputat. În schimb, Severin a trecut la atac, ameninţându-i pe ziariştii britanici cu plângerea penală şi acuzându-i de conspiraţii.
De altfel, aproape tot ce a spus Adrian Severin (fost ministru de Externe PSD, fost candidat la poziţia de Înalt Reprezentant pentru politică externă al UE etc.) despre acest subiect poate fi considerat un atentat terorist la bunul-simţ.
Severin a mers până acolo încât să pună în discuţie şi cheltuielile pe care ziariştii au fost dispuşi să le facă pentru a duce la bun sfârşit această investigaţie: „Aveau sediul într-un cartier rezidenţial, scump din Londra, erau două persoane care răspundeau la telefon, aveau site, e-mail şi cărţi de vizită, erau în fiecare săptămână la Parlamentul European”. Cu alte cuvinte, ce ziar „de scandal” face un efort atât de mare pentru a compromite un politician dacă acesta nu ar fi cu adevărat „incomod”? Scuza este prostească. „Sunday Times” a trimis propunerea unui număr de 60 de europarlamentari, dar numai trei au acceptat.
De ce nu trebuie să ne mire totuşi reacţia lui Adrian Severin? Pentru că fostul ministru de Externe nu face altceva decât să se comporte exact după strategia politicianului român. Cu excepţii care, probabil, pot fi numărate pe degetele de la o mână, omul politic dâmboviţean trece imediat la atac atunci când este prins într-un matrapazlâc. Nu mai contează că acuzaţiile care i se aduc sunt înso¬ţite de mărturii credibile, documente elocvente, înregistrări video sau audio. Politicienii români sunt obişnuiţi să-l ia pe NU în braţe şi vor fi în stare să jure că actele sunt contrafăcute, înregistrările scoase din context, martorii – uneltele adversarilor politici. La nevoie, pot merge chiar mai departe şi să spună că ziua e de fapt noapte, albul este negru şi tot aşa, până când adevăratul subiect va fi acoperit de o ceaţă densă. Paradoxal este faptul că această strategie are mare succes în România. Multe investigaţii jurnalis¬tice s-au pierdut printre aberaţiile debitate de subiecţii anchetelor şi care, repetate, preluate şi interpretate pe toate părţile, pe mai multe canale de comunicare, au bulversat într‑atât publicul încât acesta a pierdut, de fapt, esenţialul. Strategia are mare succes deoarece de fiecare dată vor exista politicieni, analişti sau ziarişti care să îmbrăţişeze scuzele celui acuzat, indiferent cât de neverosimile sunt acestea, şi să-l transforme într-o victimă.
Nu este, aşadar, exclus ca şi în cazul lui Severin (căruia ieri unii lideri ai grupului socialist din PE i-au sugerat să-şi dea demisia) să asistăm în zilele următoare la o adevărată campanie pentru demonstrarea faptului că acesta este o victimă şi că investigaţia jurnaliştilor de „Sunday Times” – o făcătură. Evident, pusă la cale de cineva important din lume, din UE sau – de ce nu? – din România. Poate Traian Băsescu?
