Iar avem stenograme. De data asta, interceptǎrile au ajuns pânǎ la şeful statului. Şi, tot în premierǎ, Inspecţia judiciarǎ s-a sesizat cu o promptitudine impresionantǎ: vineri seara apǎreau stenogramele, sâmbǎtǎ dimineaţa am avut comunicatul Consiliului Superior al Magistraturii. Promptitudinea vine, probabil, direct proporţional cu importanţa personajului din stenogramǎ. Când era vorba despre primul ministru au trebuit cinci zile, în cazul preşedintelui au fost suficiente douǎsprezece ore.
Trimiterea în spaţiul public a unor fragmente bine alese din discuţiile personajului anchetat au un efect sigur: compromiterea acestuia, înainte de a fi judecat. Ca efect colateral, se produc suspiciuni asupra celorlalte personaje cu care învinuitul discutǎ. Chiar dacǎ se argumenteazǎ corect cǎ „o lecturǎ onestǎ” indicǎ legitimitatea implicǎrii Preşedintelui în subiectul Rompetrol, chiar dacǎ Elena Udrea explicǎ faptul cǎ discuţia avutǎ cu şeful ANAF avea drept obiect ajutorarea sinistraţilor, publicarea numelor acestora la pachet cu alte interceptǎri cu iz de trafic de influenţǎ are consecinţe negative asupra imaginii publice. Cititorul grǎbit, mai puţin atent la detalii, va reţine din titlurile ştirilor un singur element: Bǎsescu şi Udrea „sunt bǎgaţi” în afacerea Blejnar. Cu cât va trece timpul, cu atât se vor estompa detaliile şi va rǎmâne ideea principalǎ.
De fapt, toate stenogramele publicate zilele acestea au în comun un singur lucru: niciuna nu are legǎturǎ directǎ cu obiectul dosarului Blejnar-Marta, respectiv evaziunea fiscalǎ din tranzacţiile cu motorinǎ. S-ar putea ca procurorul sǎ fi avut în vedere legǎturi subtile cu cazul, dar deocamdatǎ ele par mai degrabǎ nişte fragmente destinate coşului de gunoi, ca nerelevante pentru rechizitoriu.
Cum spuneam, e salutar faptul cǎ Inspecţia judiciarǎ a CSM s-a sesizat şi a „demarat” (?) verificǎrile prealabile, ceea ce trebuie salutat. Numai cǎ verificǎri similare au fost iniţiate şi în cazul Bǎlan-Sâmpetru, în urmǎ cu mai bine de trei luni, şi pânǎ acum nu avem niciun rezultat. S-a mai sesizat şi în cazul „Remeş-Caltaboşul”, şi în cazul Cǎtǎlin Voicu. Niciodatǎ nu s-au gǎsit vinovaţii şi, ce- mai grav, practica a luat amploare, devenind aproape normalitate.
Deci, de ani de zile avem scurgeri de informaţii dinspre Parchete cǎtre presǎ. Fenomenul e deosebit de nociv, el genereazǎ fenomenul „telejustiţiei” – vinovǎţiile nu se mai stabilesc în sǎlile tribunalelor, ci în talkshow-uri. Avem o droaie de servicii, mai mult sau mai puţin secrete, care ar trebui sǎ se ocupe cu protejarea secretului actelor judiciare. Se pare cǎ nimeni nu e interesat sǎ le întrebe când vor începe sǎ îşi îndeplineascǎ atribuţiile în acest domeniu.
E de discutat aici şi rolul presei, fǎrǎ ajutorul cǎreia fenomenul despre care vorbim nu s-ar fi putut dezvolta la dimensiunile actuale. Jurnaliştii invocǎ interesul public atunci când publicǎ informaţiile primite „pe surse” din zona parchetelor. Interesul existǎ, şi e legitim atunci când informaţiile sunt într-adevǎr relevante pentru a da o omagine corectǎ despre funcţionarea instituţiilor statului. În cazul calupului recent publicat, publicul a putut afla lucruri importante despre relaţiile dintre secretarul de stat şi un lider sindical, care se pare cǎ intervenea pentru altceva decât apǎrarea drepturilor unui salariat, un deputat care-şi dǎdea avizul pentru numirea unui funcţionar public etc. Uneori însǎ este evident cǎ informaţiile nu sunt relevante, ba chiar creazǎ confuzii nu întotdeauna nevinovate.
Nu cred cǎ presa trebuie sǎ fie un simplu transmiţǎtor de informaţii. Mi s-ar pǎrea normal ca, înaintea publicǎrii, jurnalistul sǎ facǎ propria anchetǎ asupra relevanţei informaţiei. Cu atât mai mult cu cât ar trebui sǎ porneascǎ de la prezumţia cǎ cel care i-a „servit-o” nu este inocent, ci are nişte obiective nu neapǎrat legitime, din moment ce comite o infracţiune. Nu pledez pentru un boicot al stenogramelor venite dinspre procurori (deşi s-ar putea ca amploarea fenomenului sǎ justifice, la un moment dat, o asemenea ipotezǎ) ci doar la apelul la discernǎmânt.
Mircea Kivu este sociolog
