Cele trei state baltice sunt dependente total de importurile de gaz din Rusia, până în prezent, Gazprom fiind cel mai mare şi singurul furnizor de gaz pentru acestea. Totuşi, autorităţile acestor ţări par să fie foarte hotărâte să devină mai independente din punct de vedere energetic şi să iasă de sub tutela Moscovei, încercând să se conecteze la reţelele UE ale cărei membre sunt din 2004.
La începutul acestui an, Estonia a făcut cel mai important pas din ultimii 20 de ani în acest sens, prin semnarea unui contract de 950 de milioane de euro pentru construirea unei centrale nucleare la Narva, localitate aflată la graniţa cu Rusia. Ministrul eston al Economiei, Juhan Parts, a spus, potrivit AP, că „acest contract va asigura aprovizionarea cu energie pentru consumul intern în următoarele decenii”.
Estonia mai are în pregătire, potrivit presei locale, un proiect de lege care prevede separarea proprietarilor diviziilor de vânzări şi de reţele a companiei naţionale Eesti Gass, care ar reduce dependenţa de Gazprom. Data-limită pe care şi-au propus-o estonii pentru a realiza această separare este 1 ianuarie 2013. Igor Grazin, coautor al proiectului de lege, declara, citat de Bloomberg, la sfârşitul anului trecut, că acesta este „90 la sută gata” şi că va fi adoptat „în câteva săptămâni”.
Compania estonă Eesti Gas este deţinută de către Gazprom (în proporţie de 37 la sută), de compania germană E.ON Ruhrgas (33,7 la sută), de compania finlandeză Fortum Oyj (17.72 procente), şi de Itera Latvija. Şi Lituania are un plan asemănător cu cel al estonilor pentru compania sa de gaz, Lietuvos Dujos AB. Posibila divizare a companiei a stârnit, imediat, critici din partea Gazprom dar şi a companiei germane E.ON AG, care sunt, de asemenea, acţionari şi la compania naţională lituaniană.
Dintre statele din regiune, Norvegia ese unul din susţinătorii scoaterii ţărilor baltice din izolarea energetică. Într-o întâlnire între regele norvegian şi preşedinta Lituaniei, Dalia Grybauskaitė, aceasta a precizat că „Lituania s-a angajat în construirea unui terminat de gaz lichefiat. Acest lucru creează oportunităţi foarte mari pentru cooperarea cu Norvegia, în special în ceea ce priveşte sectorul energetic, inclusiv posibilitatea de a cumpăra gaz norvegian în viitor”.
Pentru a conecta Letonia, Lituania şi Estonia la reţelele de energie ale UE şi pentru a unifica reţelele ţărilor baltice, acestea au semnat cu Comisia europeană, în iunie 2009, Planul de interconectare a pieţelor energetice din zona baltică (BEMIP). Deocamdată, însă, singura conexiune între statele Baltice şi reţeaua de electricitate europeană rămâne, potrivit AP, cablul subactivatic între Estonia şi Finlanda, proiect trasat de cele două state în 2006.
În faţa riscului de a-şi pierde dominaţia asupra pieţei ţărilor baltice în favoarea UE, Gazprom încercat să-şi menţină monopolul propunând o reducere a preţului gazelor de 15 procente. Chiar şi în aceste condiţii gigantul rus al gazului a pus nişte condiţii: noul tarif va fi aplicat numai dacă volumul de gaz natural livrat va ajunge din nou la nivelul anului 2007.
Ţările baltice plătesc cel mai mare preţ din UE pentru gazul care vine din Rusia. Estonia, de pildă, plătea anul trecut 340 de dolari pentru 1000 de metri cubi, în timp ce livrările către Europa au atins, în medie, 307 dolari pentru aceeaşi cantitate. În ciuda acestui fapt, vicepreşedintele Gazprom, Alexandr Medvedev, a avertizat UE, la sfârşitul anului trecut, că, în cazul în care vor exista schimbări în ceea ce priveşte proprietarul conductelor sau modificări ale contractelor pe termen lung, Rusia va fi nevoită să reducă cantitatea de gaz livrată şi să se concentreze mai mult pe exporturile spre piaţa sa asiatică.
