Stăpânul lumii 2.0: Mark Zuckerberg

Are 26 de ani, un cont cu 4 miliarde de dolari şi este cel mai influent om din lume în 2010. În lumina reflectoarelor a rămas însă studentul fragil şi introvertit, care pe 4 februarie 2004, aflat în camera sa de cămin de la Harvard, a făcut primul „login” din istoria reţelei de socializare online Facebook, pe care o deţine acum în proporţie de 24 la sută.

Fondatorul reţelei de socializare Facebook, americanul Mark Zu­ckerberg, a fost de­­­s­emnat de revista Vanity Fair cel mai influent om din lume în 2010.  „Zuck este noul Cezar al clasamentului Vanity Fair. Tânărul în hanorac, fan al «Iliadei» lui Homer, a înregistrat un succes ameţitor în ultimii doi ani, când Facebook-ul său a crescut de la 100 de milioane la 500 de milioane de utilizatori. Este un colos”, îşi nuanţează hotărârea revista americană. Până la povestea hanoracului la care face referire Vanity Fair, sunt însă de rememorat mai multe etape din trecutul lui Zuckerberg.

Prima invenţie: un player audio

Născut pe 14 mai 1986, în White Plains, New York, din părinţi evrei, Mark a început programarea când era la şcoala generală. Îl atrăgeau în special aplicaţiile utilitare şi jocurile. Apoi, la liceu, a arătat primele semne ale vocaţiei spre interconectivitate când a creat un program care să-i ajute pe colegii de birou ai tatălui său să comunice prin intermediul computerului. Nu s-a oprit aici. A primit calificativul 3 din 5 în revista PC Magazine pentru player-ul audio pe care l-a elaborat. Synapse Media Player folosea inteligenţa artificială pentru a învăţa tabieturile muzicale ale utilizatorilor. A fost momentul în care Microsoft şi furnizorul de internet AOL au încercat să-i cumpere inven­ţia şi să-l recruteze. Zuc­kerberg a refuzat însă şi a decis să urmeze Universitatea Harvard, unde a fost acceptat în 2002.

Ideea care a schimbat lumea

După doi ani, în care numele său a fost asociat doar cu frăţia evreiască Alpha Epsilon Pi şi cu versurile din Homer, Mark a făcut click-ul care i-a schimbat viaţa. A lansat reţeaua Facebook, pe care o gândise doar ca o bază de date limitată la campusul Harvard, unde colegii săi să se poată „căuta” după nume şi fotografii. La bază a stat clasicul catalog cu poze de tip buletin pe care îl publică an de an şcolile şi liceele americane, iar care la „Phillips Exter Academy” – unde a studiat el – se numea, simplu, Facebook. Cu ajutorul colegului de cameră Dustin Moskovitz, Mark a reuşit să răspândească noua idee şi către universităţi ca Yale, New York, Stanford sau Columbia. „În acea perioadă investeam 85 de dolari pe lună şi lucram pe computere închiriate. Eu acumulasem o datorie de 165 de dolari ca să pot pune pe picioare Facebook-ul”, şi-a amintit Zuckerberg într-un interviu. În 2005 a reunţat la universitate şi s-a mutat în Palo Alto, California, cu Moskovitz şi alţi câţiva cunoscuţi. Au închiriat o casă modestă care să le servească drept sediu.

Cum spui „nu” la 1 miliard de dolari

În august 2004, Mark Zuckerberg şi trei prieteni au lansat un serviciu care permitea schimbul de date şi fişiere, denumit Wirehog. Închis ulterior pentru că se mişca încet, a reprezentat, totuşi, precursorul platformei folosite de Facebook. În 2006, Zuckerberg, Moskovitz, Eduardo Saverin şi Chris Hughes au luat îndrăzneaţa hotărâre de a refuza oferta de 1 miliard de dolari pe care Yahoo le-o făcuse pentru drepturile asupra Facebook. S-a dovedit o decizie inspirată. După momentul mai 2007, când au apărut aşa-numitele „aplicaţii sociale” în Facebook, popularizarea a atins cote globale: peste 800 de mii de utilizatori din toată lumea, în câteva luni.

Dispute

Notorietatea i-a adus lui Zuckerberg şi  probleme.  Juridice.  Foştii colegi de la Harvard, Cameron Winklevoss, Tyler Winklevoss şi Divya Narendra, l-au dat în judecată pentru că ar fi furat planul de afaceri al propriei lor reţele de socializare, ConnectU. Cazul a fost parţial tranşat în 2008, când Facebook a acceptat să plătească 20 milioane de dolari, cash, către ConnectU. În 2010 însă, reprezentanţii ConnectU au vehiculat ideea că ar fi primit 65 milioane de dolari din partea Facebook, companie evaluată nu demult la 15 miliarde de dolari. În iunie 2010, Mark Zuckerberg a fost dat în judecată de un afacerist din New York, Paul Ceglia, care cere 84 la sută din Facebook, plus daune materiale, invocând un contract pe care l-ar fi semnat cu Zuckerberg în 2003. Atunci, Ceglia i-ar fi oferit studentului de la Harvard 1.000 de dolari pentru a-şi dezvolta proiectul, în schimbul a 50 la sută din câşti­gurile realizate cu Facebook. Zuckerberg a declarat ferm că nu a semnat niciodată o astfel de înţelegere, iar Facebook a respins acuzaţiile lui Ceglia drept „complet frivole”.

Personaj de film

Iniţiatorul Facebook trebuie să se pregătească pentru şi mai multă publicitate în jurul numelui său. În octombrie 2010, apare fimul „The Social Network”, lungmetraj realizat de David Fincher şi produs de studiourile Columbia Pictures. „Nu ajungi la 500 milioane de prieteni fără să-ţi faci câţiva inamici”, este motto-ul peliculei inspirate de biografia neoficială a lui Zuckerberg, „The Accidental Billionaires” („Miliardari accidentali”), scrisă de Ben Mezrich. Filmul sugerează că Zuckerberg ar fi creat Facebook din nevoia de a atrage mai uşor fetele. „Este o invenţie. Nici măcar nu voi merge să-l văd”, a replicat Mark.  Este contrazis de rivalul său de la ConnectU, Cameron Winklevoss, care spune că a citit scenariul. „Le va trânti o oglindă în faţă”, spune Winklevoss, care dezminte totuşi varianta unui Zuckerberg pus doar pe cucerit colege de campus.  „La el a fost mai mult vorba despre nevoia de putere”, opinează Winklevoss, ale cărui contre cu Zuckerberg şi Facebook sunt ilustrate în film.

Povestea hanoracului

În iunie 2010, Mark Zuckerberg a fost invitat la un interviu din cadrul conferinţei D 8 – „All Things Digital” – organizate anual, începând cu 2003, de publicaţia The Wall Street Journal. Marcat de moment, Zuckerberg ezita aproape la fiecare răspuns şi transpira abundent. Sesizându-i disconfortul, realizatoarea l-a rugat să-şi dea jos hanoracul pe care îl purta deasupra tricoului. Deşi a refuzat iniţial, precizând că „nu-l dau jos niciodată”, Zuckerberg s-a lăsat convins după alte câteva bâlbâieli. La câteva secunde realizatoarea exclama de uimire: „Oau, sunteţi un cult!”. Hanoracul – marcă înregistrată la Facebook, după cum a recunoscut Zuckerberg – avea inscripţionată un soi de insignă: trei săgeţi, în asterix, care ies dintr-un cerc. Mesajul, scris pe circumferinţa cercului, spunea „Making the world more open and connected” („Facem lumea mai deschisă şi conectată”). O parte a presei americane s-a grăbit apoi să înterpreteze în fel şi chip realizarea grafică de pe hanoracul lui Zuckerberg, catalogându-l drept secretoman pe cel care declară, ori de câte ori are ocazia, că vrea să creeze o lume „liberă” şi „transparentă”.

Şi-a înşelat prietena cu…prietena

Cu aceeaşi atitudine rezervată, Mark Zuckerberg a vorbit despre prietena sa, Priscilla Chan, într-un interviu acordat ABC în luna august. „Prietena mea este studentă în anul III la medicină”, a menţionat el, ignorând privirea interesată a jurnalistei care îl încuraja să spună mai multe. Presa a aflat însă că Mark şi-ar fi apropiat-o pe Priscilla, o fostă colegă de la Harvard, oferindu-i o slujbă la Facebook, în momentul în care a părăsit campusul universitar. Totuşi,  Mark contrazice această variantă printr-o singură afirmaţie: „Am aceeaşi prietenă încă dinainte de a apărea Facebook”.  Însă presa de scandal pur şi simplu nu acceptă această situatie. Recent, un cameraman a crezut că a dat lovitura.  Văzându-l pe Zuckerberg că iese dintr-un restaurant din Los Angeles în compania unei femei, s-a înfiinţat în faţa lor şi l-a interpelat pe Mark cu replica non­şalantă: „Se pare că cineva va avea probleme cu prietena”.  În fapt, femeia era Priscilla Chan. Oricum,  Mark s-a fâstâcit iarăşi şi i-a dat drumul la mână Priscillei până când o maşină neagră i-a „salvat” pe amândoi  de camera jurnalistului.  

Topul Vanity Fair, dominat de magnaţi IT

Primele zece locuri din topul Va­nity Fair sunt presărate cu perso­naje importante din lumea IT. Astfel, pe locul al doilea, în urma lui Zuckerberg, a fost plasat Steve Jobs, „părintele” companiei Apple. Magnat şi inventator creditat cu 5,5 miliarde de dolari, Jobs şi-a creat numele în domeniu începând cu 1970, cu 16 ani înainte ca Zuckerberg să se fi născut. Locul al treilea în acest clasament revine fondatorilor Google, Serghei Brin, Larry Page şi Eric Schmidt. Doctoranzii Universităţii Stanford – Brin şi Page – sunt cei care, în 1998, au pus bazele motorului de căutare ajuns să memoreze peste 8 miliarde de site-uri. În acelaşi top, pe locul al cincilea se află fondatorul Amazon, Jeff Bezos, iar pe locul al nouălea – fondatorii Twitter, Evan Williams şi Biz Stone.