Stanga, sinistra

Intr-o conferinta publicata recent in revista 22, Andrei Plesu vorbeste despre fascinatia comunista exercitata asupra imaginarului tinerilor intelectuali de la noi, care nu stiu ce inseamna sa traiesti comunismul pe pielea ta. Corect, una e sa fi stat la coada la cartofi in 1988, sa zicem, si alta la coada la mancare la Sighet, in obsedantul deceniu. Totusi, lucrurile se cer nuantate. In primul rand, este vorba despre cuvinte. Care tanar intelectual roman e fascinat de comunism? Una este sa-l citezi pe Marx (un filosof care a spus si multe prostii, dar un om al secolului XIX fara indoiala, fara de care Occidentul european e greu de conceput) si alta sa fii comunist, cu patosul lui Amza Pellea din filmele lui Sergiu Nicolaescu. Nimeni nu mai prizeaza patetismul culturii comuniste din Romania, al stadioanelor si al marsurilor, si al vizitelor de lucru, si al reportajelor din fabrici. Dar a fi de stanga, a denunta cu discernamant sau chiar furat de val nedreptatea sociala, a fi membru in ONG-uri si a participa in semn de solidaritate la un mars gay, pentru ca asta te defineste pe tine, nu mi se pare nici absurd, nici de condamnat. A fi de stanga in Romania (n-are nici o legatura cu zona politica, unde ideologiile sunt deseuri care asteapta un incendiu izbavitor) e o optiune riscanta: esti suspectat de simpatii comuniste, acuzat de superficialitate, trimis inapoi la Istorie. Acum, e drept, n-am vazut prea multi intelectuali care sa-si asume o pozitie de stanga, oamenii se feresc sau pur si simplu nu-si iau afinitatile in serios, sau cred ca stanga inseamna PSD si fug. Nu, stanga inseamna si Deleuze, si Chomsky; e o monada a acestei lumi, care o vede in felul ei. Nu-i nimic extraterestru in asa ceva.