Nu-mi amintesc sa fi vazut, in cei saisprezece ani ai Romaniei post-comuniste, un sondaj de opinie care sa incerce sa identifice ratiunile pentru care oamenii se aduna intr-un partid sau altul. Nu trebuie sa fim neaparat suspectati de o candoare ce frizeaza prostia imaginandu-ne ca raspunsurile celor intervievati ar devoala cu usurinta imboldurile reale, dar, cu siguranta, un set de intrebari puse cu inteligenta ar reusi sa surprinda, pana la un punct semnificativ, distanta tot mai mare intre idealitatea declamata si obiectivele cotidiene. Mai direct, s-ar evidentia, in cazul prea multora, rolul precumpanitor al interesului personal si al castigului imediat in detrimentul optiunii sincere si dezinteresate pentru o ideologie, o doctrina, un program si, in primul rand, pentru slujirea cauzei publice. In absenta unor date pe care am fi obligati sa le acceptam cu autoritatea ce decurge dintr-o cercetare riguroasa, avem, din cand in cand, ocazia sa fim martorii unor evenimente a caror incarcatura plina de semnificatii ne vorbeste in modul cel mai edificator despre criza spre care se indreapta sistemul partidist din Romania. Un astfel de eveniment s-a desfasurat la Mamaia, la o reuniune a presedintilor consiliilor judetene.
Asa cum bine se stie, modificarea Legii 215 a administratiei locale, pentru a permite inlocuirea presedintilor de consilii judetene cu o majoritate simpla, alaturi de inlocuirea presedintilor celor doua Camere reprezinta actiunile prioritare convenite in cadrul greu-incercatei coalitii de guvernamant. Dat fiind faptul ca, din punct de vedere financiar, al felului in care sunt repartizate in judet si se cheltuiesc fondurile de la bugetul centralizat, presedintele consiliului judetean are in mainile lui painea si cutitul, este limpede ca identitatea lui politica poate perturba grav felul in care isi onoreaza atributiile. Calvarul primarilor opozitiei, in legislaturile in care PSD a condus tara, ramane si astazi viu in memoria celor care au avut forta sa nu se lase sedusi de cantecele de sirena ale irezistibilului Cozmanca si numai repetatele apeluri de ajutor lansate de pe bancile opozitiei catre institutiile europene si scandalurile internationale care le-au urmat au facut ca operatiunea “PSD-izarea completa a administratiei locale” sa nu fie indeplinita chiar 100%. A nu elimina acei oameni care si-au purtat titlurile de “baroni locali” cu o trufie proprie numai unor blazoane a caror istorie se pierde in negura timpurilor si a nu ajunge, in sfarsit, la implementarea in teritoriu a politicilor guvernamentale inseamna a repeta fara iertare erori grave ale anilor 1996-2000. Macar pe acestea Guvernul Tariceanu a vrut sa le evite. Spre stupoarea generala, cei care s-au opus, intr-o solidaritate contra naturii cu pesedistii, au fost o buna parte dintre presedintii de consiliu ai Aliantei D.A. si ai UDMR. Prin semnatura pe care si-au pus-o, la Mamaia, pe apelul care cere amanarea modificarii Legii administratiei locale, ei au incalcat inadmisibil politica partidelor din care fac parte si marturisesc public apartenenta la reteaua transpartinica de interese economico-financiare in care sunt prinsi cei mai multi dintre oamenii nostri politici. Despre aceasta SRL-izare a partidelor, ca fenomen general, nu aflam abia acum si ea nu a inceput de ieri, de azi. Ea se face cu stiinta si cu complicitatea tacita a celor care, intr-un moment sau altul, sunt in fruntea partidelor si care nu vor reactiona niciodata impotriva celor care ofera spectacole absurde de factura celui de la Mamaia. Indiferent cat de aprig se confrunta PD si PNL in arena politica (sau cat de reusit e exercitiul lor de mima), SRL-istii de partid nu au nici o inhibitie sa-si vada mai departe de afacerile lor, intr-o dulce fratietate cu “dusmanul politic”. Banul adevarat nu are miros si nu are culoare politica si deciziile de partid sunt bune doar pentru a fi prinse in zornaitoare comunicate de presa sau pentru a hrani sterilele talk-show-uri pe sticla, dedicate naivilor care isi imagineaza ca descifreaza tainele politicii dambovitene. In rest, gargara si ranjete complice…
Cand vorbeste despre “lumea ticalosita” a sferelor de influenta si a afacerilor ce duhnesc de la o posta a frauda si coruptie, presedintele Basescu ramane, deocamdata, intr-o nota de generalitate ce da bine celor mai slabi de inger, dar care are greutatea doar a unei mangaieri pentru cei impotriva carora vrea sa fie crezut ca s-a angajat intr-o necrutatoare lupta. Destramarea retelei de afaceri oculte in care liderii din teritoriu ai actualei coalitii de guvernare sunt prinsi alaturi de cei din PSD ar putea fi un inceput semnificativ. Cine il impiedica sa o faca?
P.S. Nu stiu care sunt ratiunile care il fac pe cel care, cu siguranta, inainte de a deveni “justitiar”, a stat la masa alaturi de cei pe care azi vrea sa-i dea in gat, in scandalul stenogramelor, dar ideea de a-si semna delatiunile “Mihai Eminescu” mi se pare o blasfemie!
