Cu o grabire explicabila doar prin indelunga asteptare a victoriei, vasalii proaspat instalatilor guvernanti si-au cerut, in schimbul loialitatii dovedite, drepturile de beneficiu asupra fiefurilor pe care le controleaza. Principiul feudal de a acorda un bun – atunci regula era ca acesta sa fie un bun funciar, astazi el este doar administrativ – in schimbul unui serviciu, militar pe atunci, politic astazi, defineste un sistem politic si administrativ in care loialitatea partizana este preferata competentei. Iar ceea ce in Evul Mediu timpuriu se numea inca beneficiu – si a devenit mai apoi in Evul Mediu tarziu fief – da seama despre o viziune asupra politicii ca sursa de spoliere. Caci spoils system-ul e un mecanism ce asigura accesul vasalilor la prazile razboiului politic, asa cum fieful asigura "dreptul" asupra bunurilor adversarilor infranti in razboiul dintre feudali.
Sistemul de atribuire a prazilor politice cunoscut sub denumirea de spoils system a stat la originea functiei publice americane. Totusi, sistemul nu a functionat de la inceput, ci doar o data cu dezvoltarea partidelor politice, in primul rand a partidului democrat. George Washington, presedintele fondator, a pus in aplicare un sistem administrativ bazat pe competenta si merit. Dar o data cu alegerea celui de-al saptelea presedinte, Andrew Jackson, supranumit "prietenul oamenilor simpli", fondator al partidului democrat, sistemul de atribuire a posturilor "publice" pe criterii de loialitate partizana s-a instalat pentru mai bine de un secol in administratia americana. Bazandu-si puterea pe sprijinul fermierilor si pionierilor ce cucereau Vestul, Jackson a incercat sa destructureze administratia federala construita in jurul burgheziei industriale din Nord. Adversar al dezvoltarii birocratiei, Jackson a incercat sa ii limiteze influenta punand in practica regula schimbarii personalului federal. Orice comparatie cu Romania actuala se cere – nu-i asa! – facuta cu prudenta.
Si totusi, doar cu cateva zile in urma, Ovidiu Marian, proaspat senator PDL ales in colegiul senatorial 1 din Arad, situat chiar in municipiul primarului Falca, a cerut, fara nici o rezerva, tuturor directorilor institutiilor deconcentrate sa demisioneze. "Asteptam – spunea noul ales – ca acestia sa demisioneze, pentru ca au fost numiti pe considerente politice si partidul lor nu mai este la putere." In fond, trupele politizate asteapta de mult revansa. Nu ca altfel ar fi fost situatia in cazul celorlalte alternante. Dar, oare prin politizarea continua a administratiei se va construi promisul, dar niciodata realizatul stat de drept, stabil si eficient.
La fiecare patru ani, o data cu alternanta la guvernare – iar alegerile din 2008 nu au facut exceptie, confirmand inca o data regula alternantei la guvernare –, varianta romaneasca a spoils system-ului se reinstaleaza. Urmarind promovarea in functii pe baza criteriilor de loialitate partinica, ori in functie de sprijinul logistic sau financiar din campanie, spoils system-ul antreneaza, la inceputul fiecarui ciclu de guvernare, schimbarea administratiei. Legitimitatea castigata prin alegeri acoperea astfel, cu acordul tacit al publicului, marea targuiala. Dar despre ce legitimitate se poate discuta dupa 30 noiembrie 2008? Putin conteaza! Dupa fiecare alegere, din 1992 incoace, serviciile publice sunt aproape integral inlocuite cu mereu aceeasi justificare: schimbarea predecesorilor a caror ineficienta a fost demonstrata chiar de pierderea alegerilor este o cerere publica. In aceasta logica, fesenismului initial i-a succedat in 1992 fedesenismul, apoi, in 1996, pedeserismului ii urma cederismul, asortat cu ceva pedism si udemerism, din nou, in 2000, administratia revenea pesedismului, caruia, in 2004, ii succedau penelismul, pedismul, purismul si udemerismul, pentru ca in 2007 pedistii sa fie exclusi si, intr-un final glorios, in 2008, pesedismul si pedelismul sa se reinstaleze impreuna la fraiele administratiei. Dupa 18 ani spoils system-ul se dovedeste singura realitate politico-administrativa a Romaniei, oferind un substitut doctrinelor sau proiectelor de politici publice.
Deosebirile politice nu stau, asa cum s-ar astepta unii, in abordarea temelor guvernarii, ci in promovarea fidelilor. Un nou tip de vasalitate irupe, iar confruntarea politica tinde sa se reduca doar la schimbarea persoanelor. Intre timp, instabilitatea functiei publice, justificata politic prin schimbarea conducerii, antreneaza de 18 ani incompetenta, clientelismul si coruptia. Pentru ca spoils system-ul se opune si impiedica functionarea unui sistem administrativ bazat pe merit. Intre spoils system si merit system exista o contradictie de esenta: modalitatea de promovare. Cand loialitatea si controlul partinic devin principalele merite, competenta si eficienta nu mai conteaza.
