Unul dintre cele mai izolate orașe din România, Moldova Nouă, din judeţul Caraș-Severin, așteaptă salvarea de la investitori străini. Cu un număr-record de șomeri, mica urbe mai trăiește cu speranţa că o investiţie suedeză va duce la repornirea vechii exploataţii miniere de cupru închise în 2005. Din cauza sărăciei, localnicii au ajuns să-și doneze terenurile primăriei ca să scape de impozite. La Moldova Nouă nu mai există nici măcar apă potabilă, deși orașul este situat pe Dunăre.
Construit la marginea satului sârbesc Moldova Veche, orașul Moldova Nouă a răsărit în jurul fostei Exploataţiei Miniere Moldova Nouă – Moldomin. „Practic, mina a născut orașul”, spune unul dintre localnici. Exploatarea minieră, acum închisă, cuprindea de la cariere și mine de exploatare a bauxitei și până la flotaţia de separare a concentratului de cupru, blocuri de locuinţe pentru angajaţi și tot ceea ce însemna viaţă cotidiană pentru cei aproximativ 6.000 de mineri. „Dacă analizăm faptul că aproape în spatele fiecărui angajat era o familie, putem deduce ușor ce a însemnat Moldominul pentru sud-vestul Banatului”, spune un fost miner.
La sfârșitul anului 2006, în societate mai lucrau doar 820 de angajaţi. Aceasta a fost de fapt ultima zi de lucru pentru ei. Au fost anunţaţi că vor fi disponibilizaţi de la 1 ianuarie 2007 și că vor primi și plăţi compensatorii. ,,Salariaţii au fost manipulaţi și amăgiţi cu plăţi compensatorii. Apoi au fost minţiţi că vor fi reangajaţi într-o societate minieră privată, care se va înfiinţa pe vechea structură a Moldominului. În realitate, intenţiile celor de la București, din Guvern, erau de a închide mina de la Moldova Nouă, ceea ce au și reușit”, spune liderul Sindicatului Aramis de la acea vreme, Șerban Stan. Acum, tot orașul așteaptă salvarea de la posibili investitori din Suedia. Deja au existat mai multe întâlniri între investitorii suedezi și reprezentanţii administraţiei locale.
Alimente de la sârbi
Unii dintre localnici sunt atât de săraci în Moldova Nouă încât și-au donat terenurile Primăriei fiindcă nu au bani de impozite, iar de cumpărat nu cumpără nimeni. Ca să supravieţuiască, mulţi dintre ei trec graniţa la sârbi. ,,Am patru copii. Tot la trei zile merg cu mașina pe Clisură până la Turnu Severin, trec în Serbia pe la Porţile de Fier, iar de acolo aduc legume, foi de plăcintă, dulciuri sau chiar și ouă pe care le vând aici la piaţă. Așa îmi scot banii pentru familie”, spune Ilie Danciu.
