» Filmul candidat la Oscar "Slumdog Millionaire" a fost intampinat cu proteste in India, tara care le-a inspirat povestea scenaristilor si care a servit drept scena de filmare a productiei.
» De la oamenii simpli si pana la actorii de la Bollywood au aparut reactii adverse, majoritatea axate pe imaginea orasului indian, prost reflectata din punctul lor de vedere, si a saraciei, care este doar o parte a vietii lor cotidiene.
Reactiile furtunoase ale publicului indian, reflectate din plin in presa americana, au aparut imediat dupa lansarea de joi a filmului "Slumdog Millionaire" in limbile engleza si hindi, in circa 25% din cinematografele indiene. Filmul, nominalizat la zece categorii ale premiilor Oscar (inclusiv pentru Cea mai buna imagine si Cel mai bun regizor) care vor fi decernate pe 22 februarie, este acuzat in principal de prea mult realism. Pentru primul weekend de rulare in India, Fox a pus la dispozitie 400 de copii ale filmului, iar vanzarile au atins sambata 50% din capacitate.
Scanteia care a declansat scandalul, potrivit "Washington Post", ar fi fost un protest al adevaratilor milionari indieni si al actorilor de la Bollywood, care numesc filmul ofensiv, jignitor prin focusarea pe aspectele intunecate ale vietii private din tara lor.
Se pare ca cel mai mult si-au dorit ca filmul sa genereze controverse in India chiar distribuitorii peliculei.
Actorul Amitabh Bachchan, o celebritate a Indiei, al carui chip apare si in film pe un afis adorat de unul dintre copiii mahalalei, critica, la randul sau, productia pentru inspaimantatoarea saracie a Indiei prezentata in film. La 13 ianuarie, celebrul actor a postat pe blogul sau o intrebare, si anume daca filmul ar fi starnit valuri in cazul in care ar fi fost realizat de un indian. Intrebarea a starnit reactii din partea vedetelor de la Bollywood si a criticilor de film.
Pe de alta parte, Big B, o alta somitate a tarii, scrie pe blogul sau ca filmul "prezinta India ca pe o tara murdara din lumea a treia, o tara in curs de dezvoltare care provoaca durere si dezgust printre nationalisti si patrioti", o tara care ar trebui cunoscuta, asa intunecoasa cum e, "de nepatruns, cu mizeria ei infloritoare, asa cum aceasta exista aproape in fiecare natiune in curs de dezvoltare".
Si saracii din Mumbai sunt printre cei care se simt ofensati de filmul regizorului Danny Boyle. Chiar in ziua premierei, circa 40 de persoane, un mic grup din mahalaua orasului, s-au prezentat in fata domiciliului unuia dintre actorii principali ai filmului, starul Anil Kapoor, cu bannere pe care scria "Saracie de vanzare" si "Nu sunt un caine". Sambata, un lider din cartierul central al orasului indian Patna a dat in judecata echipa de filmare, pretinzand ca titlul "Slumdog" este ofensator. El a spus ca se astepta ca britanicii din echipa sa stie mai bine ce inteles are expresia "dogs" ("caini"), acesta fiind apelativul folosit de stramosii lor pentru "indieni", iar indienii trebuiau sa stie acest fapt.
"De obicei, sunt numai filme despre oameni bogati. In India, nu ne prea place sa vedem oameni simpli pe ecran."
Insa multi rezidenti ai cartierelor sarace – oameni care traiesc din meserii aproape pierdute, de la cei care trag ricse, pana la cizmari, croitori, vanzatori de ceai, spalatori de rufe – cred ca aceasta este o oportunitate prin care se poate supune atentiei lumii o tara care vrea sa prezinte o poveste despre succes, mai cunoscuta pentru expansiunea economica si cresterea numarului de milionari decat pentru mahalalele sale. Ei cred ca meritau un film care sa faca cunoscuta viata lor. "Poate ca a venit acum timpul pentru noi, ca lumea sa afle despre noi", declara Ravi Kumar, de 25 de ani, un vanzator de ceai cu lapte care a facut parte din echipa de filmare. "De obicei, sunt numai filme despre oameni bogati. In India, nu ne prea place sa vedem oameni simpli pe ecran", a mai zis Kumar.
"Capodopera a tehnicii, ornata cu o inspiratie a performantelor de ansamblu si dirijata cu o empatie surprinzatoare", scrie criticul indian Khaled Mohammad in "India Times". Un alt specialist, Rajeev Masand, apreciaza ca filmul este maret, amuzant, cu o inima mare. "Succesul filmului consta in faptul ca el a spus adevarul folosind limbajul bollywoodian, Vestul imbratisand acest unic si neobisnuit format". Masand adauga ca orice spectator, indiferent ca este orasean sau vorbitor de hindi, cauta sa fie star. E posibil ca pentru multi indieni filmul sa fie atat de familiar incat sa ajunga banal. Multi indieni nu sunt dornici sa se uite la ei insisi, populatia nu-si doreste o vacanta pentru ca nu-si permite, de aceea cauta divertismentul. PR executiv al Mumbaiului, Shikha Goyal, a plecat la jumatatea filmului din sala: "Nu poti trai in Mumbai fara sa vezi copii la cersit pe la semafoare in timp ce traversezi mahalaua pentru a ajunge la serviciu. Dar nu vreau sa mi se reaminteasca asta intr-o seara de sambata".
Pe de alta parte, ziaristii au remarcat aparitia unui sentiment national, o mandrie afectata, in special din partea celor cu bani. Un manager al unui brand international din New Delhi, Jaspreet Dua, crede ca exista mizerie si criminalitate in India, dar ca in film sunt prea multe din fiecare.
Se crede ca pelicula a avut succes in Occident pur si simplu pentru ca publicul nu a mai vazut filme ca acesta. Un grafician indian apreciaza stilul de narare al filmului, dar daca s-ar fi vorbit despre oameni ca el nu ar fi fost nimic interesant. Lumea este suprasaturata de imaginile stereotipe despre India. Iar un scriitor crede ca, daca filmul s-ar fi realizat in urma cu 20 de ani, ar fi fost un esec. Acum a fost oportun pentru ca lumea se intreaba ce e cu India, despre care au auzit ca s-a bucurat de o crestere economica de 9%, ca se poate mandri cu o varietate enorma si exotica etc.
Succesul… de mahala
Filmul este un puzzle care comprima frenetic doua lumi extreme ale Indiei. In 120 de minute sunt incluse revolte locale, tineri toxicomani din centralele telefonice, munti de gunoaie, schimbari de peisaj urban datorate megaconstructiilor, monumente stralucitoare… Este un jurnal de calatorie al tanarului Jamal Malik, ce devine un concurent redutabil in versiunea indiana a emisiunii "Vrei sa fii milionar?". Banuind ca Jamal ar putea trisa in timpul jocului, politia il aresteaza, incercand sa afle cum e posibil ca un baiat sarac sa poata raspunde la intrebarile incuietoare ale concursului. In timp ce este torturat si interogat, Jamal isi povesteste viata, cea care i-a oferit de fapt si raspunsurile.
"Slumdog Millionaire" este probabil primul film mainstream de la "Ghandi" incoace – epic realizat in 1982 de Richard Attenborough si care a castigat opt premii Oscar, in care s-a mai prezentat un portret de neclintit al saraciei cumplite din India, al coruptiei si al tensiunilor locale, apreciaza presa occidentala. De asemenea, cartea, distinsa in 2008 cu Man Booker Prize, semnata de Aravind Adiga, "The White Tiger", vorbeste despre un copil-fenomen dintr-un sat sarac indian, caruia i se refuza educatia. Scriitorul a fost apreciat de majoritatea populatiei autohtone, mai ales de cei care traiesc in saracie, pentru onestitatea descrierii tarii sale.
Regizorul britanic Danny Boyle ("Trainspotting") a mizat pe pulsatia electronica, pe muzica indiana si punk- rockul britanic, pe contrastele traumatizante din scene in care apare un copil talentat la cantat, dar orb, calmand efervescenta altor copii din mahala, care strabat 1.200 de kilometri, de la Mumbai in sud, in Taj Mahal, unde jecmanesc turistii pretinzand ca sunt ghizi. Pentru realizatorii de filme de la Bollywood, acest lucru este de neimaginat, nimeni nu prezinta labirinturile saraciei din Mumbai. Dimpotriva, creatiile lor cinematografice sunt cunoscute pentru exuberantele productii de patru ore cu muzica si dans extravagant, care duc inevitabil spre un basm melodramatic si care, de obicei, sunt filmate in Elvetia, Australia, New Jersey si chiar in Romania.
Danny Boyle a declarat ca realizatorii indieni de filme vand vise mercantile. "Cred ca este minunat ca filmul place oamenilor obisnuiti. El merita sa fie in cinematografe", a mai spus regizorul.
"Slumdog Millionaire" a fost distins cu patru Globuri de Aur, cinci premii ale Criticii, unul al Producatorilor Americani, pentru Cel mai bun film, acordat sambata, iar duminica a obtinut premiul pentru Cea mai buna distributie din partea Sindicatului Actorilor Americani.
