-7 C
București
luni, 10 februarie 2025
AcasăSpecialSingurul efect pozitiv

Singurul efect pozitiv

Un singur efect pozitiv, unul singur, se degajează după aceste trei luni de criză economică europeană căreia nu-i vedem capătul: Uniunea Europeană pare să se trezească! Un mecanism colectiv ce garantează împrumuturile contractate de statele membre şi un fond comun de solidaritate de peste 800 miliarde euro, înfiinţate după anevoioase negocieri, rămân decizii spectaculoase. Liderii europeni iau pentru prima dată în serios teama de a vedea propagându-se criza din Grecia în restul continentului, şi nu doar în zona euro. Dacă Portugalia şi Spania sau Irlanda vor fi nevoite să recurgă la împrumuturi de urgenţă, cu noile structuri vor avea de unde. Şi se vor simţi protejate. Asta ar trebui să calmeze febrilitatea de pe pieţele bursiere sau atacurile din partea fondurilor speculative, dar nu e sigur. Cu toată noua rezervă constituită, primejdia unor falimente naţionale nu a fost de tot înlăturată. Ca să nu mai vorbim de faptul că imensele sacrificii ce li se cer nu doar grecilor, ci şi românilor sau, mâine, spaniolilor, riscă şi să distrugă pacea socială, şi să compromită planurile naţionale de ieşire din criză.

Pe bună dreptate, românii sunt uluiţi de sacrificiile care li se impun. Dar, spre desosebire de cazul Greciei, criza din ţara noastră este, în primul rând, rezultatul incompetenţei locale, nu al interacţiunilor la nivel european. S-a mizat în permanenţă pe intrări de bani din afară, nu s-a investit în infrastructuri pentru a fi atrase investiţiile, a fost minimalizată apariţia crizei, au fost aplicate sistemele fiscale cele mai laxiste din Uniunea Europeană, cu o contribuţie remarcabilă de fraude în care suntem dintre cei mai inventivi. Şi, ca de obicei, nu s-a tras nici o concluzie, nimeni nu e de vină. La prima vedere, noua umbrelă europeană protejează şi România. Poate ne prindea bine dacă eram şi în zona euro, dar nu putem visa cu ochii deschişi. Însă fără o politică economică bine gândită, riguroasă, aplicabilă pe termen lung, nu abandonată după prima schimbare a gărzii, pentru noi ieşirea din criză se va prelungi mai mult decât la alţii.

Criza ar trebui să grăbească şi reformarea politică a Uniunii Europene. Ea încă are prea mulţi „preşedinţi” cu puteri limitate (unul al Uniunii, altul al Eurogrupului, altul al Comisiei, plus un preşedinte prin rotaţie), iar marja ei de iniţiativă e pusă la grea încercare de calculele electoraliste locale sau de politicile economice naţionale. Angela Merkel şi-a dat acordul numai după ce s-au ţinut recentele alegeri locale, pe care oricum le-a pierdut, şi numai cu condiţii de plafonare şi de control în care Berlinul va avea un cuvânt greu de spus. Britanicii „regretă”, ca de obicei, că nu vor putea ajuta zona euro, iar cu noul guvern eurofobia britanică va fi şi mai sistematică. Sigur, vin în mecanismul pentru reconfortarea monedei comune şi suedezii, deşi nu aveau nevoie, iar după exemplul lor se angajează şi alte ţări din afara zonei euro. Dar nici în aceste condiţii Comisa Europeană nu va avea posibilitatea să decidă singură (Franţa îşi păstrează şi ea dreptul de control) sau să reacţioneze mai rapid în competiţia globalizată, care este un adevărat război.

Poate păcatele Uniunii încă mai decurg din modestia actului iniţial al înfiinţării ei, în mai 1950. Deschizând barierele comerciale în ideea că prosperitatea va aduce şi pace între statele care se învrăjbiseră, cei trei mari lideri democrat-creştini de atunci au vrut să limiteze şi iniţiativele la nivel statal. Statele au fost multă vreme expresia totalitarismului războinic, părinţii noii Europe aveau convingerea că „ideologia” liberului schimb şi progresul prosperităţii vor pacifica spiritele, acolo unde pasiunile identitare naţionale au perpetuat conflictele.

Dar paradoxul este că, în contextul globalizării, şi UE e nevoită să se comporte ca un „stat”, deşi cu puteri interne limitate. Acum i-ar trebui şi o ideologie proprie, afirmă filosoful Guy Sorman, care să stopeze lentul declin al întregului continent. Prea s-a construit, decenii la rând, Uniunea actuală pe o practică de tip „socialist”, ce i-a împins pe oamenii politici să promită în campaniile electorale tot mai multe cadouri publice (asigurări sociale, pensii, salarii, sisteme de protecţie şi de promovare etc.), diminuând sau excluzând din calcul riscul individual. Or, sistemul nu mai funcţionează. A sosit ora adevărului.

Cele mai citite

PNRR, la răscruce: săptămână decisivă pentru deblocarea banilor europeni

Printre proiecte vizate, Institutul Cantacuzino, cu obiectivul de a relua producția de vaccinuri și dezvoltarea unor noi produse farmaceutice Reprezentanții Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene...

Caravana FSLI: Profesorii, consultați pentru noi planuri-cadru ale liceului

Ministrul Educației spune că e optimist că învățăm să dezbatem și că apar propuneri Federația Sindicatelor Libere din Învățământ (FSLI) lansează marți, 11 februarie 2025,...

Peste 500 de permise de conducere suspendate în ultimele 24 de ore

Au fost găsite 16 persoane dispărute, iar 26 de persoane au fost depistate și reținute Peste 500 de permise de conducere au fost suspendate de...
Ultima oră
Pe aceeași temă