Pana se vor limpezi apele cu declaratia privind retragerea trupelor romanesti din Irak, sa analizam asaltul final al PSD asupra guvernului condus de cel care taman a facut anuntul-surpriza.
Trebuie sa ai tupeu, nu gluma, sa intitulezi „fapte si minciuni” un act parlamentar extrem, cum este o motiune de cenzura. Pesedistii vorbesc de minciuni? Geoana (care s-a dorit vedeta motiunii si se vedea premier), cu o nesimtire crasa, a pomenit de „cosmarul CDR-ist”. Dar ii era bine cu acest cosmar, pe cand era ambasador la Washington si-l felicita pe presedintele Constantinescu ca a scapat tara de dinozaurii comunisti. Mesajul lui Geoana a fost inconsistent, fara argumente convingatoare. Pesedistii vorbesc de finalizarea temelor de integrare europeana? N-au nimic comun cu esecurile din educatie, sanatate, agricultura? Ce credibilitate mai au? Ce teme au pus in dezbatere publica prin aceasta motiune? Nici una. Cum s-ar fi luptat PSD, daca se afla inca la guvernare, cu inundatiile, cu aviara? Cu piepturile?
Prin motiunea de cenzura depusa, care se dorea un asalt decisiv pentru rasturnarea guvernului (nu intelegem de ce-si doreste PSD anticipate cand este total nepregatit pentru scrutin), PSD n-a transmis, de fapt, nici un mesaj. Motionarii au participat doar la un esec anuntat. Este prea aproape momentul in care PSD era considerat o putere corupta, ce s-a facut cunoscuta doar prin pomeni electorale. Ar putea intra acum PSD in batalia electorala?
Nu-i era de ajuns esecul motiunii, era gata-gata sa-i zboare un cocor, sa-l piarda si pe purtatorul de cuvant Cristian Diaconescu, suparat ca liderii PSD negociaza in toate zarile si se coalizeaza ca un clan.
Motiunea a fost o infrangere, o pierdere de timp, desi s-a dorit o dezbatere. N-a fost „marele duel”. Nici un dialog polemic, cu replici civilizate, doar bascalie si harta ca la mahala si replici vulgare, cu substrat sexual. Spectacolul din plenul Parlamentului a fost un „regal”. Exercitiu de retorica cu insulte, asemanatoare galeriei colorate de la fotbal.
Ceea ce ni se pare fara precedent este faptul ca PSD a ramas singur, fara coeziune. Nici PRM, aliat traditional, nu-i mai da crezare si nu s-a lasat induplecat sa se asocieze la vot. Pesedistii n-au luat in calcul ca si PC se va razgandi, ba se banuieste ca si vreo sapte bucati pesediste au votat impotriva propriului partid. Solidaritatea din PSD e precara. Trebuie sa fii complet lipsit de realism ca sa vorbesti de anticipate cand partidul tau este varza si nici nu-ti gasesti aliati in Parlament ca sa le provoci. Mai curand motiunea a limpezit rezistenta coalitiei. Singuratatea cocorilor s-a jucat la scorul 235-145. Fata de precedentul guvern pesedist, cel de acum poate este plin de contradictii, dar macar este transparent. Guvernul nu numai ca n-a cazut, dar a iesit intarit. PSD si-a ales prost momentul rasturnarii guvernului. In primul rand pentru Romania. Daca i se cerea Puterii o actiune prin care sa compromita PSD, nu se putea una mai nimerita ca motiunea de acum doua zile.
Taman PSD zice ca guvernul pune in pericol viitorul european al Romaniei. PSD, care in 14 ani de guvernare a fost franarul nr. 1.
Dar, de la 1 ianuarie 2007, or sa vina adevaratii cocori din Europa. Limanul. Normalitatea.
