De la Caragiale incoace, alegatorul roman tot incearca sa iasa din starea de turmentare, dar nu-i prea reuseste. Insa la alegerile europene din acest an nu mai este singur; nici alegatorul european nu prea stie ce sa faca. Intr-o astfel de circumstanta, cei care inca mai valorizeaza datoria civica de a participa la scrutin sunt pusi in fata unei duble dileme: sa mearga sau nu la vot? si daca raspunsul la precedenta dilema e "da", sa voteze protestatar sau nu? Nu intamplator, la alegerile europene din acest an doar alegatorii de cursa lunga se vor prezenta la vot. Cel putin aceasta va fi situatia in toate statele in care votul nu este obligatoriu. In fond, de ce ar vota europenii? Caci, dincolo de indemnurile de a vota venite de pe statia spatiala europeana sau dinspre vedetele showbiz-ului – elemente ce tin mai degraba de marketing electoral decat de informare cetateneasca –, nimic care sa trezeasca spiritul civic nu s-a intamplat.
Pe plan politic, confuzia este mai mare ca niciodata. Iar crizei institutionale europene, deja endemica, i s-a mai adaugat si criza economica, ceea ce le creeaza cel putin un disconfort celor care, la Bruxelles si Strasbourg, ca si la Bucuresti sau Budapesta, au sustinut in ultimii 20 de ani modelul economic neoliberal. Criza votului nu poate fi desprinsa de contextul in care se produce. Cu toate acestea, analiza absenteismului electoral conduce la concluzii diferite. Pentru unii, absenteismul nu dauneaza atat de grav democratiei, motiv pentru care aduc ca exemple Statele Unite, Elvetia sau chiar India, tari unde in mod obisnuit prezenta la vot este sub 50%, fara ca stabilitatea regimului sa fie in vreun fel afectata. Altii cred insa ca asistam la suprapunerea mai multor crize – economica, politica, institutionala – care, pe fundalul banalizarii ideologiilor clasice, deschid camp liber tuturor experientelor extremiste.
Europa nu poate dormi linistita daca nu doreste sa sacrifice democratia pe baza careia a aparut. Caci democratia de consum nu e deloc democratica. McDemocratia nu lasa loc alegerilor, creeaza dependenta si nu dezvolta gustul pentru participare. Iar rezultatul se vede si in prezenta la vot. In Romania, unde traditia democratica este nesemnificativa, McDemocratizarea a avut multiple efecte perverse, de la aparitia partidelor fara ideologie la cumpararea voturilor. Daca in cazul democratiilor relativ consolidate McDemocratizarea a pus societatea la grea incercare, in Est, mai cu seama in tari precum Romania, unde votul de protest a asigurat o alternanta lipsita de substanta ideologica, efectul a fost devastator. Caci, daca sistemul social functioneaza dupa legile cererii si ofertei, de ce nu s-ar cumpara si vinde si voturi? Asa se poate explica perceptia dominanta in Romania (52% contra 45%) ca alegerile sunt fraudate.
Cum ar mai putea participa la alegeri romanii care cred ca, oricum, votul lor nu conteaza? si ce au facut politicienii romani pentru a creste increderea oamenilor in virtutile democratiei? Nimic! Nu este deci de mirare ca doar alegatorii de cursa lunga, cei ce rezista tuturor tentatiilor si cred inca in puterea votului liber, mai participa la vot. Dar pana cand?
