Marile ţări ale lumii, fostele stăpâne de sclavi, sunt indirect vinovate pentru milioanele de victime pe care le-au lăsat în urmă primii ani de independenţă ale statelor africane – este crezul multor locuitori ai continentului negru care au studiat istoria Africii. Una plină de conflicte religioase, etnice şi rasile, toate pe un fundal de instabilitate politică.
”După ce ai ţinut un întreg continent captiv pentru 300 de ani, nu poţi să-i ceri să se guverneze singur în momentul în care îi zici ‘Gata, eşti liber!’ şi te retragi”. Aşa sună reproşul pe care profesorul nigerian Chinua Achebe îl aduce fostelor puteri coloniale, într-o analiză dedicată proiectului jurnalistic ”East4South”.
Profesorul de la Brown University foloseşte ca exemplu istoria recentă a Nigeriei, cea mai mare ţară din Africa, cu peste 150 de milioane de locuitori.
De la independenţă la război civil
În anul 1960 – îşi începe Chinua Achebe istorisirea – Nigeria obţinea independenţa. ”Posibilităţile păreau nesfârşite, promisiunile unei noi vieţi creaseră un entuziasm extraordinar în societate”, povesteşte profesorul.
Numai că, doar şase ani mai târziu, starea de spirit a nigerienilor se schimbase dramatic. Ţara ajunsese sugrumată de corupţia şi incapacitatea autorităţilor. Algerile erau în mod flagrant trucate. Tensiunile interetnice creşteau. Justiţia era controlată de politicieni, care la rândul lor erau cumpăraţi de unii oameni de afaceri străini.
În curând s-a ajuns la război civil. Populaţia din sud-estul ţării, persecutată şi decimată de politica de stat, a pus mâna pe arme. Însă Guvernul, puternic înarmat de câteva dintre puterile internaţionale, a învins revolta. Conflictul a durat însă trei ani şi a omorât mai mult de un milion de oameni. Iar marile puteri nu au vrut decât să prelungească haosul, acuză Chinua Achebe.
”Suntem mici şi neglijabili”
”Noi, oamenii mici ai lumii, suntem în permanenţă neglijabili. Marile puteri îşi fac jocurile liniştite, chiar dacă asta înseamnă că milioane de oameni trebuie să moară”, continuă profesorul nigerian ”atacul”.
După războiul civil, ţara lui s-a adâncit şi mai mult în corupţie, intoleranţă, indisciplină şi stupiditate politică. Situaţia era înrăutăţită de faptul că Nigeria începuse să se scalde în banii proveniţi din petrol. Preşedintele de atunci, tânărul general Yakubu Gowon, îndrăznise chiar să declare că statul are mai mulţi bani decât poate să folosească. ”Aşa a început o nouă era a declinului şi decadenţei. Continuă şi în ziua de azi”, constată, amar, Chinua Achebe.
Profesorul nigerian insistă că intenţia sa nu este de a da vina în totalitate pe fostele puteri coloniste pentru greutăţile enorme cu care se confruntă Africa în prezent, ci doar de a-i face pe foştii ”stăpâni” să se implice în stabilizarea unui continent pe care strămoşii lor l-au destabilizat prin sclavie şi opresiune.
Soluţii
Care este prima soluţie pentru probleme Nigeriei? ”Să scăpăm de oligarhia politică”, spune Achebe. Potrivit lui, ”o mână” de oameni bogaţi, dar grosolani şi needucaţi, păstrează puterea prin mită, ameninţări şi, uneori, chiar asasinări. Cheia pentru eliminarea acestora ar trebui să fie o autoritate electorală independentă, care să vegheze la corectitudinea alegerilor. Aşa s-ar ajunge – crede profesorul – şi la deschiderea politicii către toţi nigerienii, indiferent de potenţa financiară.
Însă Achebe se arată conştient că o democraţie adevărată în Nigeria nu va putea exista atât timp cât corupţia este tolerată. O estimare a gravităţii fenomenului arată că, din 1960 pînă în prezent, nu mai puţin de 400 de miliarde de dolari au ”dispărut” din trezoreria naţională prin fapte de corupţie. ”Aici nu numai nigerienii sunt de vină. Forţe străine ajută corupţii din ţară să-şi mute fondurile afară”, susţine Achebe, care consideră că accesul politicienilor la petrodolari nu face decât să accentueze corupţia.
O altă mare problemă a Nigeriei este legislaţia, care legitimează practic netransparenţa autorităţilor. Astfel, publicarea datelor şi statisticilor Guvernului este ilegală în Nigeria, acestea fiind considerate secrete de stat. Există deja o lege care ar urma să pună capăt acestei situaţii, dar trebuie adoptată şi promulgată de preşedintele Goodluck Jonathan până în alegerile prezidenţiale din aprilie, atrage atenţia profesorul Chinua Achebe.
În final – încheie Achebe – Nigeria, ca şi Africa, vor avea nevoie, alături de democraţie, de răbdare, responsabilitate şi patriotism pentru a ieşi din starea de regiune postcolonială suferindă.
Nigeria
După cum constată statistica agenţiei de informaţii americane CIA – World Factbook, Nigeria a ajuns a opta ţară din lume ca număr al populaţiei, după ce a trecut printr-un control colonial britanic prelungit până în 1960. Are o constituţie democratică din 1999, în urma a 16 ani de control militar. Actuala conducere demilitarizată are încă mari dificultăţi în a administra o economie bazată pe petrol, dar afectată de corupţie şi management slab. De asemenea, tensiunile etnice încă persistă.
Proiectul “East4South”
E4S este un proiect journalistic care reuneşte 60 de tineri jurnalişti din 12 state membre ale Uniunii Europene, printre care şi România. Alături de colegi din Africa, aceştia relatează despre progresul sau lipsa progresului în realizarea aşa-numitelor Obiective de Dezvoltare ale Organizaţiei Naţiunilor Unite (“UN Millenium Development Goale”). Programul ONU se referă la îmbunătăţirea situaţiei din regiunile de pe glob afectate de sărăcie extreme sau de virusul HIV/SIDA. Rezultatele acestui proiect ar trebui să fie vizibile până în 2015.
