Celularele au devenit incet, dar sigur, un rau necesar pentru multi dintre noi. Astfel, transformandu-se treptat intr-o lege impusa de mondenitate si de apartenenta la un anume „sistem” sau de necesitate, telefonul mobil a devenit un drog, asemanator tigarilor, vorbitorii impatimiti luandu-si uneori „pita de la gura” de dragul convorbirilor. „Sindromul mobilofoniei” nu ocoleste nici judetul Buzau daca avem in vedere numarul in crestere al abonatilor, dar si al incarcarilor electronice, acest ultim serviciu fiind dezvoltat in special in zona rurala. O dovada vie a cererilor pentru cartelele telefonice mobile sau incarcare electronica o constituie chiar comisionul din vanzari al agentilor distribuitori, care creste de la o luna la alta.
Multumiti de comision
„Lucrez in distributie de aproape un an si sunt foarte multumita de salariul pe care il am, mare parte din el rezultand in special din vanzari. Am foarte multi clienti si in zona rurala a judetului si se pare ca serviciile pe care le ofer sunt la mare cautare si aici”, sustine o tanara distribuitoare. Un alt agent de vanzari este si el de parere ca „solicitarile pentru serviciile mobile sunt din ce in ce mai multe datorita in special ofertei diversificate propuse spre vanzare. Oricum, indiferent care este motivul cumpararii, importanta este valoarea comisionului”, mai declara acesta.
Ai, n-ai, dai!
Mergand pe principiul „ai, n-ai, dai”, dupa 100 ml de „Saniuta”, mobilofonii inrosesc acumulatorul telefonului, antrenandu-se in convorbiri „la minut”. „Nu cred ca as putea sa mai rezist fara mobil pentru ca asa m-am invatat. Toti cunoscutii au si tot timpul se iveste ceva important”, marturiseste un impatimit al telefoniei, in timp ce statea la un pahar de „vorba”, dupa o lunga zi petrecuta la taiatul viei. „Nu stiu cum fac, dar mai mereu raman fara credit asa ca am, nu am, trebuie sa-mi incarc in vreun fel telefonul deoarece asa m-am obisnuit”, ni se destainuie un tanar care tocmai venise de la culesul porumbului.
Convorbiri „pe caiet”
„Chiar daca nu au bani suficienti, avem si clienti care isi incarca telefonul „pe caiet”, urmand ca noi sa primim contravaloarea bunului achizitionat la salariu. Nu e foarte corect din punct de vedere al legislatiei, dar acest mod de vanzare se practica in mai multe locuri, si nu doar pentru cumpararea cartelelor”, marturiseste vanzatoarea unui magazin dintr-un sat buzoian. „Printre clientii fideli la cartele sunt multi lucratori de la ferma din sat si care isi incarca foarte des telefonul. Acceptam de multe ori si ca acestia sa faca plata atunci cand au posibilitatea”, povesteste proprietara unui magazin universal. Asadar, incarcarea mobilului, fie cu bani cash, fie „pe caiet” a devenit o necesitate „universal valabila” pentru multi buzoieni, „cheltuielile cu incarcarea” reprezentand, incet, dar sigur, o prioritate.
