Bruce Willis si Tom Cruise au salvat lumea; Arnold Schwarzenegger salva si el lumea in filme, pana sa-i vina ideea s-o salveze pe bune si sa se faca guvernator de California. Acum este randul lui Nicolas Cage, in pelicula Knowing – Numere fatale.
Nicolas Cage insa, e lucru stiut, nu salveaza nimic. Poate doar un avion, pe ici, pe colo; nici macar o femeie nu a fost in stare sa salveze, si asta pe cand era inger si nemuritor. Asa ca, din capul locului, daca alegi sa vezi un film despre pamantul amenintat de distrugere care asteapta sa fie salvat de impasibilul Nicolas Cage, s-ar putea chiar sa asisti la iminentul lui sfarsit. Premisa era buna si anunta un film de week-end dupa reteta, dar agreabil si cu potential de trucuri vizuale la liber. Suntem in anul 1959. Pe atunci, scolarii erau tare disciplinati si faceau ce li se spunea. Li se spunea deci sa deseneze viitorul, asa cum si-l imagineaza ei. Chiar si noi, cei de astazi, daca suntem pusi in fata unui asemenea exercitiu, vom proceda, pesemne, precum copiii din "Knowing": ne inchipuim nave spatiale, martieni si roboti, masinarii zburatoare, teleportari si orase suspendate. Martienii intarzie sa apara, si chiar daca scolarii din 1959 nu si-au imaginat clonarea sau Internetul, viitorul rezerva mereu mult mai mult decat inovatii tehnice: viitorul e o acumulare de catastrofe, dezastre, moarte si suferinta, pe care, intr-un fel, le vedem apropiindu-se, dar suntem incapabili sa le oprim. Chiar si in clasa aceea din 1959 este o copila (trista, parca bantuita) care nu deseneaza chitibusuri in spatiu. Ea scrie o lista lunga de cifre, si alaturi de lucrarile celorlalti scolari, isi pune lista intr-o "capsula a timpului". Viziunile lor sunt ingropate in pamant, in fata scolii, urmand sa fie scoase la lumina 50 de ani mai tarziu. O premisa generoasa despre cum se alege praful din visele si iluziile noastre, mereu senine si generoase, ingropate undeva demult, in anii copilariei. Insa, rezultatul acestui scenariu din filmul lui Alex Proyas ("I, Robot") e la fel de dezamagitor. Si uite, ca in 2009, micutul Caleb Koestler (Chandler Canterbury) primeste lista cu cifre, aparent printr-o pura intamplare. Tot intamplator, el e fiul unui geniu in stiinta (Nicolas Cage), care ajunge sa descifreze taina ascunsa in cifrele de pe hartie. Nu e deloc credibil in postura de salvator al lumii – asta e bine pentru film. Mai putin fericita e distribuirea lui in ipostaza genialului si cinicului profesor. Cu figura aceea impasibila, pe care muschii nu se deplaseaza niciodata, nici macar un pic? Cinic, da, dar genial? Profesor?!
In fine, minus acest aspect care poate fi pana la urma trecut cu vederea, si facand abstractie de alte cateva aparitii dubioase de siluete prin padure, filmul nu prevesteste nenorocirea care va urma. Nenorocire cinematografica, de data aceasta. Are atmosfera, suspans si efecte speciale credibile, plus un avion care te face una cu scaunul cand se face una cu pamantul. Doar ca, dupa vreo 2 (doua!) ore, pare ca productia filmului a fost inmanata comitetului de cenzori de pe langa vreo comunitate de pocaiti, care au virat povestea intr-o parabola despre credinta, celula familiei si viata de dupa moarte, cu Adam si Eva copii printre spice de grau si Arca lui Noe sub forma de nava spatiala. Si dom’ profesor recapatandu-si credinta si inghitindu-si lacrimile de emotie in fata miracolelor lumii.
Knowing – Numere fatale
Actiune, SUA, 2009, 1h 45min.
Regia: Alex Proyas. Cu: Nicolas Cage,
Chandler Canterbury, Rose Byrne.
Bucuresti (CinemaPro, Hollywood Multiplex, Movieplex, Starplex, Cityplex, Light Cinema), Cluj (Odeon, Cinema City), Iasi (Cinema City).
